Logistica întreprinderilor agroalimentare

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND LOGISTICA

ORGANIZAȚIILOR ECONOMICE

Cercetările de marketing în cadrul economiei de piață urmăresc o serie de acțiuni, dintre care cele mai importante sunt: dimensionarea volumului cererii actuale și potențiale; adaptarea ofertei de produse la tendințele cererii; stabilirea oportunității lansării de noi produse pe piață; optimizarea funcționalității canalelor de distribuție etc.

Marketingul trebuie să răspundă la o serie de întrebări cu caracter fundamental, cum ar fi: Ce să se producă? Cât să se producă? Care este costul final al produsului destinat pieței (și inclusiv la ce preț să se vândă)? Care este piața accesibilă? Cum să se vândă? etc. Aplicarea conceptului de marketing implică găsirea unui răspuns rațional la fiecare dintre aceste întrebări, prin adoptarea unor decizii adecvate, ccea ce înseamnă că deciziile de marketing vizează o sferă largă de activități, începând cu apariția ideii de produs și terminând cu ajungerea acestuia la consumator.

În funcție de modul în care sunt abordate toate activitățile componente ale marketingului se poate stabili eficiența acestui proces economic. În literatura de specialitate ideeea de practicare a unui marketing complex este concretizată sub denumirea de mixul de marketing, care are rolul de a asigura îmbinarea, în mod eficient, a politicilor de produs, preț, distribuție și promovare.

În ultimul timp distribuţia mărfurilor a dobândit statutul de funcţie majoră a organizaţiei economice, reprezentând o componentă importantă a activităţilor lucrative. Tot mai mulţi practicieni şi teoreticieni în domeniul marketingului afirmă că logistica este o sursă reală de avantaj competitiv, o componentă cheie a întreprinderii economice. Prin reconsiderarea strategiei de servicii logistice pentru clienţi, organizaţia economică poate satisface într-un grad mai înalt aşteptările partenerilor de afaceri sau exigenţele segmentelor de piaţă vizate, în condiţiile diferenţierii de oferta concurenţilor.

1.1. Conceptul de logistică şi relaţia dintre distribuţia fizică şi logistică

Mutaţiile care au avut loc în privinţa abordării teoretice şi practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor finite au condus la apariţia unor noi termeni, printre care : distribuţia fizică, logistica de distribuție, managementul materialelor, managementul marketingului, managementul logistic, managementul lanţului de aprovizionare-livrare etc. Deseori, aceşti termeni sunt consideraţi sinonimi, fiind utilizaţi pentru a descrie aproximativ acelaşi domeniu tehnico-economic, cunoscut sub denumirea de logistică.

Cea mai mare parte a specialiștilor în domeniu consideră că aceşti termeni sunt intr-o relație de substituire, în schimb alții autori acordă o semnificaţie diferită fiecărui concept menţionat şi sunt de părere că nu există o definiţie unică, completă și perfectă a acestora, ce poate fi aplicată oricărui bun economic sau tuturor întreprinderilor.

Terminologia încetează să fie o problemă numai dacă se presupune că există o accepţie comună, conform căreia fiecare termen se referă, în general, la un set cuprinzător de activităţi economice legate de mişcarea şi stocarea produselor şi informaţiei . Aceste activităţi sunt desfăşurate pentru a îndeplini două obiective majore, și anume: oferirea unui nivel adecvat de servire a consumatorilor (utilizatorilor) şi crearea unui sistem logistic care să asigure conformitatea globală cu cerinţele clientului.

Termenul „logistică” a fost utilizat pentru prima dată în domeniul militar. La începutul secolului XX, logistica era considerată acea ramură a artei războiului, care se ocupă de mişcarea şi aprovizionarea armatelor .

În timpul celui de-al doilea război mondial, armatele participante au elaborat şi utilizat diferite modele de sisteme logistice, pentru ca produsele să ajungă la locul potrivit, atunci când era necesar. Începând cu anii ”90, termenul logistică este larg utilizat în domeniul militar pentru a defini activitatea de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor (hrănire, echipare, aprovizionare cu tehnică şi materiale de tot felul), inclusiv transportul şi cazarea acestora . Totodată, în mediul militar, se utilizează şi conceptul de sistem logistic, pentru a desemna ansamblul organelor, formaţiunilor, mijloacelor şi activităţilor implicate de această componentă a artei militare.

În perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, conceptele şi metodele logistice au fost ignorate temporar, pe plan mondial, pe fondul unei tendinţe de dezvoltare a activităţii economice. Firmele producătoare aveau ca principal obiectiv satisfacerea cererii sporite de mărfuri din anii postbelici. Reuşita în afaceri depindea, aparent, numai de capacitatea de a onora cererea pieţei, în primul rând din punct de vedere cantitativ.

Recesiunea economică din a doua jumătate a anilor ’50 şi reducerea profiturilor firmelor i-au constrâns pe oamenii de afaceri să identifice modalități de raționalizare a costurilor, apte să menţină sau să sporească eficienţa activităţilor economice proprii. Astfel, numeroşi operatori economici au început să ia în considerare potenţialul nevalorificat din domeniul distribuţiei fizice, respectiv al fluxurilor fizice orientate spre organizațiile economice cliente din aval. Conceptul de distribuţie fizică a fost larg utilizat decenii de-a rândul, înainte ca termenul logistică să fie frecvent folosit de către specialiștii din domeniu.

Treptat, utilizarea termenului logistică s-a extins în toate activitățile economice desfășurate pe plan mondial. În anii ’80 ai secolului XX, de exemplu, eforturile de eradicare a foametei în Etiopia au impus aplicarea principiilor logistice în desfăşurarea activităţilor de aprovizionare cu alimente.

Termenul de logistică a fost adoptat în limba română din cea franceză, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) oferind două accepțiuni acestuia, și anume :

• logistica reprezintă ansamblul de operațiuni de deplasare, de organizare, de aprovizionare care permit funcționarea unei armate;

• logistica reprezintă metodele și mijloacele care se ocupă de organizarea funcționării unui serviciu, a unei întreprinderi.

În literatura de specialitate din țara noastră există mai multe definiții, cea mai cuprinzătoare, după părerea noastră, este cea conform căreia logistica reprezintă un ansamblu de activități care au ca scop realizarea celor șapte potriviri: produsul potrivit, în cantitatea potrivită, în condiții potrivite, la locul potrivit, la timpul potrivit, clientului potrivit, cu costul potrivit .