Marketing Turistic

1.1. Conceptul de marketing

1.2. Marketingul serviciilor – domeniu distinct al marketingului

1.3. Locul marketingului turistic în marketingul serviciilor

1.4. Perspective ale marketingului turistic

1.1. Conceptul de marketing

În literatura de specialitate, ca şi în practica economică, termenului ,,marketing’’ îi sunt ataşate mai multe accepţiuni. Astfel, după profesorul W. J. Stanton, un reputat specialist american, marketingul reprezintă ,,un întreg sistem de activităţi economice referitoare la programarea, preţurile, promovarea, distribuţia produselor şi serviciilor menite să satisfacă cerinţele consumatorilor actuali şi potenţiali.’’

După E. Kelley, marketingul este un ,,instrument social graţie căruia produsele materiale şi cultura unei societăţi sunt transmise membrilor săi.’’

Conform catedrei de marketing – ASE - marketingul ar trebui să includă următoarele elemente:

a) o concepţie modernă în orientarea întreprinderii. În acest sens, orice activitate economică trebuie îndreptată în direcţia satisfacerii cerinţelor (efective şi potenţiale) ale consumatorilor (utilizatorilor) cu maxim de eficienţă. Optica marketingului vizează aşadar, raporturile întreprinderii cu piaţa, cu ansamblul de factori şi condiţii ce alcătuiesc ,,mediul ambiant’’ al întreprinderii.

b) activităţi practice, specifice, ce materializează raporturile întreprinderii cu exteriorul:

- investigarea pieţei şi a consumului;

- testarea acceptabilităţii produselor şi serviciilor;

- activităţi promoţionale;

- urmărirea comportării produselor în consum etc.

c) instrumentar de marketing (este ansamblul de metode şi tehnici ştiinţifice) adecvat cercetării nevoilor de consum, investigarea pieţei, optimizarea acţiunilor practice.

E necesară prezenţa acestui instrumentar în fluxul de informaţii dintre întreprindere şi mediu precum şi în pregătirea şi elaborarea procesului decizional.

Instrumentarul de marketing, în acest scop trebuie să prezinte anumite caracteristici:

- receptivitate faţă de cerinţele societăţii, cerinţele pieţei;

- cunoaştere riguroasă a cerinţelor, urmărirea sistematică şi chiar anticiparea lor;

- înaltă capacitate de adaptare a activităţii la evoluţia cerinţelor de consum, la dinamica pieţei, flexibilitate în mecanismul de funcţionare a întreprinderii;

- inventivitate, spirit creator referitor la produsele (serviciile) oferite, formele de distribuţie, metodele de promovare, relaţiile întreprinderii cu piaţa etc.;

- viziune unitară asupra întregului şir de activităţi ce alcătuiesc ciclul complet al bunurilor şi serviciilor din momentul conceperii lor (proiectării) până în momentul intrării efective în consum;

- eficienţă maximă, obţinută ca rezultat al orientării efective a activităţii economice spre nevoile reale de consum, spre cerinţele pieţei.

Revenind la conceptul de marketing, cea mai completă definiţie în ceea ce priveşte elementele componente, aparţine marelui specialist american în marketing Philip Kotler care poate fi considerat şi părintele conceptului. El defineşte marketingul ca fiind: ,,un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc – prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare.’’ . Definiţia implică clarificarea elementelor ,,necesitate’’, ,,dorinţă’’ şi ,,cerere’’; ,,produse’’; ,,valoare, ,,satisfacţie’’ şi ,,calitate’’; ,,schimb’’, ,,tranzacţii’’ şi ,,relaţii’’ ; ,,pieţe’’ care, interconectate, reprezintă esenţa conceptului de marketing (RETRO 1.1.1.).

Necesitatea umană reprezintă ,,cerinţe ale unei persoane sau grup de persoane ce trebuie neapărat satisfăcute, întrucât le asigură existenţa şi dezvoltarea’’. Maslow a ierarhizat necesităţile umane după cum urmează (fig. nr. 1.2) :

a) necesităţi fiziologice (hrana, îmbrăcămintea, dormitul etc.);

b) necesităţi de siguranţă (siguranţa mijloacelor de transport, a destinaţiei turistice etc.);

c) necesităţi sociale (de apartenenţă, afecţiune etc.);

d) necesităţi de satisfacere a ego-ului pentru prestigiu, recunoaştere şi faimă;

e) autodepăşire (necesităţi individuale pentru cunoaştere şi expresie de sine).

Fig. nr. 1.1. Esenţa conceptului de marketing

Sursa : adaptată după Kotler Ph.,Bowen J., Makens J. - ,,Marketing for Hospitality and Tourism’’, Prentice Hall, I Edition, USA, 1998.

Nesatisfacerea oricărei necesităţi umane se manifestă asupra persoanei ca un disconfort. O persoană cu necesităţi nesatisfăcute va acţiona fie pentru procurarea produsului sau serviciului care-i va satisface necesitatea, fie pentru reducerea necesităţii în cazul în care primul mod este imposibil de realizat.

Dorinţa reprezintă forma luată de necesităţile umane, modelată de cultura şi personalitatea individului. Ea se descrie de obicei prin obiectul care satisface necesitatea. Din acest motiv, adesea produsul fizic (mijloc de a rezolva dorinţa) se confundă cu dorinţa sau necesitatea. Exemplu, o persoană îşi doreşte o excursie în nordul Moldovei sau un hamburger care satisfac, dorinţa de a călători şi respectiv necesitatea de a mânca .