Marketing Turistic

Capitolul 1

ELEMENTE INTRODUCTIVE

Începuturile turismului se pierd în adâncurile vremurilor. Este cât se pote de probabil ca oamenii au efectuat, de pilda, deplasari « de agrement » dintr-o zona în alta imedit dupa ce

s-au desprins de stramosii lui, oricare ar fi fost acestia. Voiajele de studiu ale tinerilor romani în Grecia erau frecvente în antichitate, la fel ca si cele legate de jocurile olimpice. Evul mediu consacra pelegrinarile la unele temple de renume, în timp ce Renasterea genereaza voiajele de placere precum si pe cele legate de curiozitatile inteletuale. Capitalismul impulsioneaza calatoriile în scopuri de afaceri, la începutul secolului al XIX-lea aparând petru prima data (în Marea Britanie) si cuvântul turism, derivat din cuvântul francez « tour », pentru a desemna pe tinerii englezi care, pentru placere sau agrement, efectuau asa numitul « grand tour » al Frantei . Turismul înregistreaza o dezvoltare deosebita îndeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial.

1.1. CONTINUTUL CONCEPTULUI DE TURISM

Termenul de turism are un continut cât se poate de complex, specialistii atribuindu-i sensuri diferite.

Astfel, înca din anul 1942 el a fost definit ca fiind « ansamblul relatiilor si faptelor constituite prin deplasarea si sejurul persoanelor în afara locului lor obisnuit de rezidenta, fara ca acestea sa fie motivate de o activitate lucrativa oarecare » .

În 1963, Conferinta Natiunilor Unite privind Turismul si Calatoriile Internationale tinuta la Roma a adoptat o definitie a turismului pe larg utilizata în majoritatea statelor din lume, aceasta bazându-se pe doua elemente principale: motivul si durata voiajelor.

1) Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea calatorilor dintr-o localitate sau tara în doua mari categorii: cei care intra si cei care nu intra în categoria turistilor .

a) Nu fac parte din categoria turistilor urmatoarele tipuri de calatori: lucratorii veniti din afara, imigrantii temporari sau permanenti, nomazii, pasagerii în tranzit, refugiatii, membrii fortelor armate, reprezentantii consulari, diplomatii etc., respectiv persoanele care urmeaza sa exercite în spatiul avut în vedere unele activitati remunerate.

b) Fac parte din categoria turistilor toate persoanele care calatoresc într-o serie de scopuri cum ar fi: petrecerea timpului liber, recreere, sport, misiuni, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor si prietenilor, efectuarea de afaceri sau alte motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase sau de alt ordin etc.

În rândul turistilor unei tari sunt inclusi: strainii nonrezidenti, nationalii rezidenti în afara, membrii echipajelor mijloacelor de transport straine aflate în reparatii sau în escala care apeleaza la serviciile de cazare-masa din acea tara, precum si vizitatorii de scurta durata (pasagerii aflati în croaziera si care debarca pentru a vizita tinutul etc.).

Organizatia Mondiala de Turism a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje, pe seama acestui criteriu, în sase grupe:

1) timp liber, odihna, vacanta;

2) vizitarea rudelor si prietenilor;

3) afaceri si motive profesionale;

4) tratament medical;

5) pelerinaje/motive religioase;

6) alte cauze.

2) Durata sejurului serveste la identificarea altor doua categorii de vizitatori:

a). excursionistii (vizitatorii de o zi), care nu-si petrec noaptea în localitatea sau tara respectiva, si

b). turistii, care vor ramâne acolo cel putin o noapte.

Maximum de timp pe care o persoana îl poate petrece într-o tara pentru a fi considerata vizitator este de un an.

Conferinta Organizatiei Mondiale de Turism (OMT) de la Ottawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizând ca acest termen desemneaza activitatile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidential pentru o perioada de peste 24 de ore sau de cel putin o noapte, fara a depasi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive , adica în alte scopuri decât prestarea unei activitati remunerate în locul vizitat .

În baza recomandarilor acestei conferinte, distingem:

1) turism intern, realizat de rezidentii unei tari care viziteaza propria lor tara;

2) turism receptor, când nerezidentii unei tari viziteaza o tara (alta decât a lor).