Marketingul Serviciilor in Agricultura

Imagine preview
(7/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Marketingul Serviciilor in Agricultura.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 13 fisiere doc de 345 de pagini (in total).

Profesor: Prof. dr. Marian Constantin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Marketing

Cuprins

Cap. I. - SERVICIILE PENTRU PRODUCŢIA AGRICOLÃ; ROL ŞI
IMPORTANŢÃ .
1.1. - Sectorul terţiar din agriculturã
1.2. Conceptul de servicii agricole şi private în perioada economiei de tranziţie
1.3. Tipologia serviciilor
Cap. II. - MARKETINGUL SERVICIILOR; CONCEPT, CARACTERISTICI .
2.1. - Natura şi caractristicile serviciilor
2.2. - Speecializarea şi diversitatea in marketingul serviciilor
2.3. - Maarketingul-mix, instrument de promovare a politicii de marketing în servicii
2.4. - Raporturi între piaţa serviciilor şi piaţa bunurilor
Cap. III. - PIAŢA FIRMEI DE SERVICII ŞI CONSUMATORUL .
3.1. - Conţinutul firmei de servicii
3.2. - Dimensiunile firmei de servicii
3.3. - Crearea şi livrarea serviciilor
3.4. - Rolul personalului in servicii
3.5. - Rolul şi comportamentului consumatorului de servicii ( pe piaţa serviciilor )
Cap. IV. - FILIERA PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE ŞI AGENŢII
ECONOMICI INTERMEDIARI PRESTATORI DE SERVICII ÎN
CADRUL PIEŢEI
4.1. - Conţinutul şi funcţionarea filierelor agroalimentare
4.2. - Logistica şi filiera agroalimentarã
4.3. - Agentul eeconomic intermediar şi funcţiile sale în cadrul pieţei
4.4. - Circuitul şi integrarea în filierã
4.5. - Relaţiile dintre producãtorii agricoli şi agenţii economici intermediari
4.6. - Politica de filierã şi consecinţele sale asupra sectorului agricol de producţie
Cap. V. - PIAŢA MUNCII ÎN AGRICULTURÃ
5.1. - Rolul serviciilor în ocuparea populaţiei
5.2. - Productivitatea muncii în servicii; particularitãţi, evoluţie
5.3. - Caracteristici ale pieţei muncii în agriculturã
5.4. - Crearea şi funcţionarea pieţei muncii în agriculturã în perioada de tranzziţie
5.5. - Nevoia şi cererea de forţã de muncã
5.6. - Cererea şi oferta de forţã de muncã în agriculturã
5.7. - Echilibrul dintre cererea şi oferta de forţã de muncã din agriculturã
Cap. VI. - SERVICIILE DE APROVIZIONARE TEHNICO-MATERIALÃ ÎN
AGRICULTURÃ
6.1. - Conceptul de management al aprovivionãrii tehnico-materiale în actuala etapã
6.2. - Structura, politica şi strategia de piaţã prntru aprovizionarea tehnico-materialã a
agriculturii
6.3. - Recepţia resurselor materiale aprovizionate, caetapã în filiera serviciilor de aprovezionare
6.4. - Serviciile de transport în cadrul pieţei resurselor materiale necesare aprovizionãrii
agriculturii
6.5. - Tendiţe actuale privind reţeaua aprovizionãrii producãtorilor agricoli
Cap. VII. - SERVICIILE DE DESFACERE ( COMERCIALIZARE ) A
PRODUSELOR AGRICOLE ŞI AGROALIMENTARE .
7.1. - Caracteristicile desfacerii ( comercializãrii ) produselor agricole şi agroaalimentare
7.2. - Desfacerea en gros de produse agricole
7.3. - Comerţul en detail de produse agroalimentare
7.4. - Reţeaua întreprinderilor pentru valorificarea ( desfacerea ) produselor în cadrul
pieţei produselor agricole şi agroalimentare
7.5. - Vânzarea directã ( en detail ) a produselor agricole de cãtre producãtorii agricoli
Cap. VIII. - ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR DE
MECANIZAREA AGRICULTURII ŞI A VALORIFICÃRII
( RECUPERÃRII ) RESURSELOR MATERIALE REZULTATE
DIN ACTIVITÃŢILE DESFÃŞURATE ÎN AGRICULTURÃ
8.1. - Organizarea asigurãrii unitãţilor cu mijloace mecanice
8.2. - Metode de fundamentare a deciziilor privind necesarul de achiziţionat mijloace mecanice în
unitãţile agricole
8.3. - Înzestrarea cu mijloace de mecanizare şi posibilitãţile de utilizare a
acestora corespunzãtoare noilor structuri agrare
8.4. - Filiera de valorificare ( recuperare ) a materialelor refolosibile componentã a bazei
materiale a producţiei agricole
Cap. IX. - MARKENGUL ÎN TRANSPORTURI .
9.1. - Caracteristicile Şi organizarea activitãţii în cadrul filierei serviciilor de transporturi
9.2. - Capacitãţile de transport în aprovizionarea şi desfacerea producţiei agricole
9.3. - Marketingul în transporturi
9.4. - Piaţa firmei de transport
9.5. - Politici de marketing în domeniul transporturilor
Cap. X. - SERVICIILE DE PROTECŢIA PLANTELOR ÎN AGRICULTURÃ
10.1. - Rolul serviciilor de protecţia plantelor împotriva dãunãtorilor, în filiera
producţiei agricole
10.2. - Organizarea filierei de agromarketing în serviciile de protecţia plantelor din România
Cap. XI. - SISTEMELE DE PROIECTARE ŞI ASISTENŢÃ ÎN AGRICULTURÃ .
11.1. - Serviciile de proiectare, de organizare a terenurilor agricole, de gospodãrire
a fondului funciar şi introducere a asolamentelor în cadrul agromarketingului
11.2. - Serviciile de asistenţã pentru exploatare lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare
11.3. - Servicii de asistenţã şi îndrumare tehnicã a exloataţiilor agricole
11.4. - Servicii privind organizarea activitãţii de consultanţã şi propagandã agricolã
11.5. - Incubatoarele de afaceri, forme de consultanţã specifice pieţei serviciilor din
agriculturã

Extras din document

2.1. NATURA ŞI CARACTERISTICILE SERVICIILOR

Un aspect deosebit de important asupra căruia majoritatea specialiştilor au stăruit în lucrările lor îl constituie conţinutul serviciilor reflectat cu precădere de natura şi caracteristicile acestora. Punctele de vedere exprimate în legătură cu această problemă sunt de o mare diversitate.

Serviciile sunt privite ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor, într-un bun material şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale. Din multitudinea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate, cele mai reprezentative pentru diferitele etape ale conceptualizării acestui obiect de studiu sunt considerate cele elaborate de Asociaţia Americană de Marketing (1960), K.J. Blois (1974), Bessom Richard (1975), Leonard L. Berry (1980) şi Ph. Kotler (1986).

Definiţia dată de Asociaţia Americană de Marketing are avantajul de a emana de la o prestigioasă instituţie ştiinţifică.

Potrivit acesteia „serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material“. Definiţia aduce în discuţie ca element esenţial al serviciilor noţiunea de activităţi. În plus, include în sfera serviciilor şi aşa-numitele „servicii“ comerciale („prestate în asociere cu vânzarea unui bun material“).

O definiţie mai cuprinzătoare este propusă de Ch. Grönroos, „un serviciu este o activitate sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au de obicei loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator“. Definiţia propusă de autor menţionează alături de intangibilitatea serviciilor şi relaţia cumpărător-prestator, care este de cele mai multe ori decisivă în prestarea unui serviciu.

Şi în ţara noastră poate fi consemnată o mare diversitate de opinii cu privire la servicii, vizând definirea conceptului şi conţinutul social-economic al acestora.

O amplă analiză a serviciilor, plasate în contextul modernizării economiei româneşti, este realizată de I. Mărculescu şi N. Nichita care, plecând de la caracteristicile acestora, ajung la concluzia că serviciile sunt „activităţi din sfera producţiei materiale sau nemateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit, contribuind la pregătirea lui, fie că sunt legate de produsele care au ieşit deja din sfera producţiei sociale, fie că se concretizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societăţii în ansamblu sau asupra naturii, trăsătura generală a majorităţii lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide cu întrebuinţarea, consumarea lor, în timp şi spaţiu“. Sintetizând punctele de vedere întâlnite în teoria economică, se poate concluziona că serviciile sunt definite, în general, ca „activităţi .care satisfac anumite necesităţi sociale sau individuale, fără a se concretiza în produse de sine stătătoare“.

Sfera de cuprindere: mai întâi circulaţia mărfurilor, transporturile, învăţământul, sănătatea, apoi cercetarea ştiinţifică, proiectarea, informatica etc. Au început să se detaşeze în categoria de servicii. Creşterea productivităţii muncii, adâncirea diviziunii sociale a muncii, introducerea automatizării şi robotizării vor desprinde noi zone de activitate din sfera producţiei propriu-zise, care se vor adăuga sferei serviciilor. S-ar putea admite că, în ultimă analiză, întreaga activitate economică este constituită din operaţiuni cu anumite grade de „servicizare“, cele sub un anumit grad fiind denumite în continuare activităţi de producţie propriu-zise, iar celelalte sunt cunoscute sub denumirea de servicii propriu-zise.

Definiţiile prezentate delimitează serviciile în ansamblu, prin luarea în considerare a elementelor care le deosebesc de bunuri. Evaluarea cât mai exactă a conţinutului acestora necesită însă reliefarea şi a altor aspecte la fel de importante, care particularizează, în detaliu, serviciile de bunuri. Numeroşi specialişti au pus în evidenţă o serie de caracteristici ale serviciilor.

Aceste caracteristici ale serviciilor pot fi considerate următoarele: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea şi perisabilitatea.

a) intangibilitatea este unanim considerată de specialişti ca fiind caracteristica esenţială a serviciilor.

În esenţă, intangibilitatea serviciilor exprimă faptul că aceste nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. Dacă un bun material este un obiect, un lucru, serviciul este, în esenţă, aşa cum s-a arătat, o activitate. Un bun material se auto-defineşte, un serviciu, nu. Intangibilitatea serviciilor obligă

Fisiere in arhiva (13):

  • Marketingul Serviciilor in Agricultura
    • CAP II.doc
    • CAP IX.doc
    • CAP V.doc
    • CAP VI.doc
    • CAP VII.doc
    • CAP VIII.doc
    • CAP X.doc
    • CAP XI.DOC
    • CAP XII.doc
    • CAP XIII.doc
    • Cap XIV.doc
    • CAP. IV.doc
    • Coperta-Cuprins-Bibliografie.doc

Alte informatii

Un aspect deosebit de important asupra căruia majoritatea specialiştilor au stăruit în lucrările lor îl constituie conţinutul serviciilor reflectat cu precădere de natura şi caracteristicile acestora. Punctele de vedere exprimate în legătură cu această problemă sunt de o mare diversitate. Serviciile sunt privite ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor, într-un bun material şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale. Din multitudinea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate, cele mai reprezentative pentru diferitele etape ale conceptualizării acestui obiect de studiu sunt considerate cele elaborate de Asociaţia Americană de Marketing (1960), K.J. Blois (1974), Bessom Richard (1975), Leonard L. Berry (1980) şi Ph. Kotler (1986).