Cuprins
- Cap. I. - SERVICIILE PENTRU PRODUCŢIA AGRICOLÃ; ROL ŞI
- IMPORTANŢÃ .
- 1.1. - Sectorul terţiar din agriculturã
- 1.2. Conceptul de servicii agricole şi private în perioada economiei de tranziţie
- 1.3. Tipologia serviciilor
- Cap. II. - MARKETINGUL SERVICIILOR; CONCEPT, CARACTERISTICI .
- 2.1. - Natura şi caractristicile serviciilor
- 2.2. - Speecializarea şi diversitatea in marketingul serviciilor
- 2.3. - Maarketingul-mix, instrument de promovare a politicii de marketing în servicii
- 2.4. - Raporturi între piaţa serviciilor şi piaţa bunurilor
- Cap. III. - PIAŢA FIRMEI DE SERVICII ŞI CONSUMATORUL .
- 3.1. - Conţinutul firmei de servicii
- 3.2. - Dimensiunile firmei de servicii
- 3.3. - Crearea şi livrarea serviciilor
- 3.4. - Rolul personalului in servicii
- 3.5. - Rolul şi comportamentului consumatorului de servicii ( pe piaţa serviciilor )
- Cap. IV. - FILIERA PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE ŞI AGENŢII
- ECONOMICI INTERMEDIARI PRESTATORI DE SERVICII ÎN
- CADRUL PIEŢEI
- 4.1. - Conţinutul şi funcţionarea filierelor agroalimentare
- 4.2. - Logistica şi filiera agroalimentarã
- 4.3. - Agentul eeconomic intermediar şi funcţiile sale în cadrul pieţei
- 4.4. - Circuitul şi integrarea în filierã
- 4.5. - Relaţiile dintre producãtorii agricoli şi agenţii economici intermediari
- 4.6. - Politica de filierã şi consecinţele sale asupra sectorului agricol de producţie
- Cap. V. - PIAŢA MUNCII ÎN AGRICULTURÃ
- 5.1. - Rolul serviciilor în ocuparea populaţiei
- 5.2. - Productivitatea muncii în servicii; particularitãţi, evoluţie
- 5.3. - Caracteristici ale pieţei muncii în agriculturã
- 5.4. - Crearea şi funcţionarea pieţei muncii în agriculturã în perioada de tranzziţie
- 5.5. - Nevoia şi cererea de forţã de muncã
- 5.6. - Cererea şi oferta de forţã de muncã în agriculturã
- 5.7. - Echilibrul dintre cererea şi oferta de forţã de muncã din agriculturã
- Cap. VI. - SERVICIILE DE APROVIZIONARE TEHNICO-MATERIALÃ ÎN
- AGRICULTURÃ
- 6.1. - Conceptul de management al aprovivionãrii tehnico-materiale în actuala etapã
- 6.2. - Structura, politica şi strategia de piaţã prntru aprovizionarea tehnico-materialã a
- agriculturii
- 6.3. - Recepţia resurselor materiale aprovizionate, caetapã în filiera serviciilor de aprovezionare
- 6.4. - Serviciile de transport în cadrul pieţei resurselor materiale necesare aprovizionãrii
- agriculturii
- 6.5. - Tendiţe actuale privind reţeaua aprovizionãrii producãtorilor agricoli
- Cap. VII. - SERVICIILE DE DESFACERE ( COMERCIALIZARE ) A
- PRODUSELOR AGRICOLE ŞI AGROALIMENTARE .
- 7.1. - Caracteristicile desfacerii ( comercializãrii ) produselor agricole şi agroaalimentare
- 7.2. - Desfacerea en gros de produse agricole
- 7.3. - Comerţul en detail de produse agroalimentare
- 7.4. - Reţeaua întreprinderilor pentru valorificarea ( desfacerea ) produselor în cadrul
- pieţei produselor agricole şi agroalimentare
- 7.5. - Vânzarea directã ( en detail ) a produselor agricole de cãtre producãtorii agricoli
- Cap. VIII. - ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR DE
- MECANIZAREA AGRICULTURII ŞI A VALORIFICÃRII
- ( RECUPERÃRII ) RESURSELOR MATERIALE REZULTATE
- DIN ACTIVITÃŢILE DESFÃŞURATE ÎN AGRICULTURÃ
- 8.1. - Organizarea asigurãrii unitãţilor cu mijloace mecanice
- 8.2. - Metode de fundamentare a deciziilor privind necesarul de achiziţionat mijloace mecanice în
- unitãţile agricole
- 8.3. - Înzestrarea cu mijloace de mecanizare şi posibilitãţile de utilizare a
- acestora corespunzãtoare noilor structuri agrare
- 8.4. - Filiera de valorificare ( recuperare ) a materialelor refolosibile componentã a bazei
- materiale a producţiei agricole
- Cap. IX. - MARKENGUL ÎN TRANSPORTURI .
- 9.1. - Caracteristicile Şi organizarea activitãţii în cadrul filierei serviciilor de transporturi
- 9.2. - Capacitãţile de transport în aprovizionarea şi desfacerea producţiei agricole
- 9.3. - Marketingul în transporturi
- 9.4. - Piaţa firmei de transport
- 9.5. - Politici de marketing în domeniul transporturilor
- Cap. X. - SERVICIILE DE PROTECŢIA PLANTELOR ÎN AGRICULTURÃ
- 10.1. - Rolul serviciilor de protecţia plantelor împotriva dãunãtorilor, în filiera
- producţiei agricole
- 10.2. - Organizarea filierei de agromarketing în serviciile de protecţia plantelor din România
- Cap. XI. - SISTEMELE DE PROIECTARE ŞI ASISTENŢÃ ÎN AGRICULTURÃ .
- 11.1. - Serviciile de proiectare, de organizare a terenurilor agricole, de gospodãrire
- a fondului funciar şi introducere a asolamentelor în cadrul agromarketingului
- 11.2. - Serviciile de asistenţã pentru exploatare lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare
- 11.3. - Servicii de asistenţã şi îndrumare tehnicã a exloataţiilor agricole
- 11.4. - Servicii privind organizarea activitãţii de consultanţã şi propagandã agricolã
- 11.5. - Incubatoarele de afaceri, forme de consultanţã specifice pieţei serviciilor din
- agriculturã
Extras din curs
2.1. NATURA ŞI CARACTERISTICILE SERVICIILOR
Un aspect deosebit de important asupra căruia majoritatea specialiştilor au stăruit în lucrările lor îl constituie conţinutul serviciilor reflectat cu precădere de natura şi caracteristicile acestora. Punctele de vedere exprimate în legătură cu această problemă sunt de o mare diversitate.
Serviciile sunt privite ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor, într-un bun material şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale. Din multitudinea definiţiilor întâlnite în literatura de specialitate, cele mai reprezentative pentru diferitele etape ale conceptualizării acestui obiect de studiu sunt considerate cele elaborate de Asociaţia Americană de Marketing (1960), K.J. Blois (1974), Bessom Richard (1975), Leonard L. Berry (1980) şi Ph. Kotler (1986).
Definiţia dată de Asociaţia Americană de Marketing are avantajul de a emana de la o prestigioasă instituţie ştiinţifică.
Potrivit acesteia „serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material“. Definiţia aduce în discuţie ca element esenţial al serviciilor noţiunea de activităţi. În plus, include în sfera serviciilor şi aşa-numitele „servicii“ comerciale („prestate în asociere cu vânzarea unui bun material“).
O definiţie mai cuprinzătoare este propusă de Ch. Grönroos, „un serviciu este o activitate sau un grup de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile, care au de obicei loc în momentul interacţiunii dintre cumpărător şi prestator“. Definiţia propusă de autor menţionează alături de intangibilitatea serviciilor şi relaţia cumpărător-prestator, care este de cele mai multe ori decisivă în prestarea unui serviciu.
Şi în ţara noastră poate fi consemnată o mare diversitate de opinii cu privire la servicii, vizând definirea conceptului şi conţinutul social-economic al acestora.
O amplă analiză a serviciilor, plasate în contextul modernizării economiei româneşti, este realizată de I. Mărculescu şi N. Nichita care, plecând de la caracteristicile acestora, ajung la concluzia că serviciile sunt „activităţi din sfera producţiei materiale sau nemateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit, contribuind la pregătirea lui, fie că sunt legate de produsele care au ieşit deja din sfera producţiei sociale, fie că se concretizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societăţii în ansamblu sau asupra naturii, trăsătura generală a majorităţii lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide cu întrebuinţarea, consumarea lor, în timp şi spaţiu“. Sintetizând punctele de vedere întâlnite în teoria economică, se poate concluziona că serviciile sunt definite, în general, ca „activităţi .care satisfac anumite necesităţi sociale sau individuale, fără a se concretiza în produse de sine stătătoare“.
Sfera de cuprindere: mai întâi circulaţia mărfurilor, transporturile, învăţământul, sănătatea, apoi cercetarea ştiinţifică, proiectarea, informatica etc. Au început să se detaşeze în categoria de servicii. Creşterea productivităţii muncii, adâncirea diviziunii sociale a muncii, introducerea automatizării şi robotizării vor desprinde noi zone de activitate din sfera producţiei propriu-zise, care se vor adăuga sferei serviciilor. S-ar putea admite că, în ultimă analiză, întreaga activitate economică este constituită din operaţiuni cu anumite grade de „servicizare“, cele sub un anumit grad fiind denumite în continuare activităţi de producţie propriu-zise, iar celelalte sunt cunoscute sub denumirea de servicii propriu-zise.
Definiţiile prezentate delimitează serviciile în ansamblu, prin luarea în considerare a elementelor care le deosebesc de bunuri. Evaluarea cât mai exactă a conţinutului acestora necesită însă reliefarea şi a altor aspecte la fel de importante, care particularizează, în detaliu, serviciile de bunuri. Numeroşi specialişti au pus în evidenţă o serie de caracteristici ale serviciilor.
Aceste caracteristici ale serviciilor pot fi considerate următoarele: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea şi perisabilitatea.
a) intangibilitatea este unanim considerată de specialişti ca fiind caracteristica esenţială a serviciilor.
În esenţă, intangibilitatea serviciilor exprimă faptul că aceste nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite înainte de a fi cumpărate. Dacă un bun material este un obiect, un lucru, serviciul este, în esenţă, aşa cum s-a arătat, o activitate. Un bun material se auto-defineşte, un serviciu, nu. Intangibilitatea serviciilor obligă
Preview document
Conținut arhivă zip
- Marketingul Serviciilor in Agricultura
- CAP II.doc
- CAP IX.doc
- CAP V.doc
- CAP VI.doc
- CAP VII.doc
- CAP VIII.doc
- CAP X.doc
- CAP XI.DOC
- CAP XII.doc
- CAP XIII.doc
- Cap XIV.doc
- CAP. IV.doc
- Coperta-Cuprins-Bibliografie.doc
Alții au mai descărcat și
CAPITOLUL 1 –BAZELE MARKETINGULUI DIRECT Explicarea continutului conceptual al comunicÎrii reprezinta o misiune destul de spinoasã pentru cÎ...
Capitolul 1. Prezentarea si descrierea activitǎtii curente 1.1. Nume si localizare Societatea comerciala „ S.C. Agricola Internaţional S.A....
INTRODUCERE Actualitatea temei de cercetare. Organizarea schimburilor de mărfuri, activitate care constituie conținutul comerțului, constituie una...
Partea I-a. Caracterizarea organizaţiei şi a pieţei 1. Prezentarea organizaţiei alese. Definirea domeniului de activitate al organizaţiei....
PROCESUL DE VANZARE I.1.Vanzarea produselor Produsele realizate de o intreprindere sau serviciile pe care le poate presta trebuie vandute,adica...
CAPITOLUL I CONŢINUTUL ŞI ROLUL SIMULĂRILOR DE MARKETING Cuvinte cheie Obiectivele învăţării: Simulare de marketing Model Model de simulare...
Capitolul I. MARKETINGUL PRODUSELOR AGROALIMENTARE – DEFINIRE, IMPORTANŢĂ, DOMENIU DE APLICARE Cuvinte cheie Obiectivele învăţării: Marketing...
Terminologii În literatura de specialitate referitoare la definirea serviciilor reţin atenţia următoarele definiţii: - potrivit Asociaţiei...
Te-ar putea interesa și
CAPITOLUL I PRODUCŢIA AGROALIMENTARĂ ÎN ROMÂNIA 1.1. Sistemul agroalimentar – parte constitutivă a economiei naţionale Multitudinea sectoarelor...
- ARGUMENT - Capitalurile reprezinta resursele care contribuie la desfasurarea activitatii economice a societatilor comerciale. Cu ajutorul lor,...
Pentru a defini serviciile se pleacă de la un element de bază, adică serviciul, care este o acţiune efectuată de un subiect pentru altul fără a...
CAP. I. BAZELE TEORETICE ALE PLANIFICĂRII, PREȚURILOR, EFICIENȚEI ECONOMICE A PRODUCȚIEI ȘI SERVICIILOR MECANIZATE PRESTATE ÎNTREPRINDERILOR...
INTRODUCERE După 1989, în România turismul a înregistrat o evoluţie descendentă, semnalându-se diminuări alarmante la majoritatea indicatorilor...
Este incontestabilă importanța sectorului mașinilor agricole în economia românească, pentru asigurarea locurilor de muncă, a veniturilor, a cotei...
Introducere Actualitatea temei. In procesul actual de evoluţie al economiei României multe aspecte ale managementului marketingului serviciilor...
Agromarketingul, definirea, functiile. Agromarketingul reprezintă “ansamblul de activităţi ale agentului economic (exploatatie agricola sau...