Metodologia Cercetării Economice

Obiectul disciplinei „Metodologia cercetărilor Economice„ este analiza și tratarea proceselor economice, problemelor economice sistemice, expunerea într-o formă generală a metodelor de soluționare a acestora. Teoria expusă are o mare importanță practică, ea poate fi utilizată prin soluționarea unui șir de probleme similare, ea (metodologia) pune într-o lumină nouă problemele economice, permite utilizarea tehnicii de calcul, elaborarea unor concepte, principii de care economiștii trebuie să se conducă în activitățile profesioniste.

Economia națională este un ansamblu complex de ramuri și unități economice legate între ele prin mecanismul diviziunii muncii. În orice lucrare științifică, teză de licență, de masterat, articol în revistele științifice, monografii, teze de doctor, de doctor habilitat , miezul principal „ desertul” îl constituie Metodologia Cercetarii. Ideea autorului este sau nu acceptată, viabilă, disertabilă, construcitvă, etc, în dependență de „calitatea” metodologiei. Dacă metodologia este lipsă, metoda de soluționare a problemei respective este de o ”singură„ folosință. Pentru altă problemă similară cu problema soluționată munca cercetătorului se repetă, experiența de soluționare a problemei precedente nu este folosită. Dacă însă autorul formulează problema pentru cazuri generale, metodele de soluționare (algoritmii) sunt expuși în formă generală, apoi toate aceste eforturi constituie metodologia soluționării problemei. Deci procesul (procesele) economic trebuie formalizat, modelat, expus în formă generală, în limbajul matematic. Metodologia ca obiect de studiu presupune utilizarea metodelor matematice în economie.

Sunt sau nu binevoite, metodele matematice in cercetările economice au fost apreciate de către marele filosof Kant : „ În orice știință este atîta știință cît aceasta conține matematică”.

A elabora o Metodologie înseamnă a modela procesel economice, a crea premise pentru imitarea acestora la calculator. Vorbim despre „procesele economice” .

Prin „procese economice” vom întelege totalitatea de indici, indicatori economici și metodele de gestionarea a acestora.

De ce este nevoie de Metodologie?

Procesele economice sunt cele mai diverse. Problemele generate de către acestea sunt diverse. În acest context se pune problema: de creat modalități generale pentru tratarea proceselor economice. Metodologia, utilizînd aparatul matematic deschide noi posibilități pentru aplicarea tehnicii de calcul în economie, în cercetări științifico-practice. Metodologia , dacă-i formalizată crează premise pentru folosirea potențialului enorm al matematicii, al tehnici de calucul. În lipsa metodologiei nu se poate de vorbit de o lucrare științifico-practică ci doar despre depășirea numai a unei probleme. Metodologia este necesară și din alt considerent.

Pentru soluțiionarea unor probleme economice sunt necesare date statistice , date curente. În cazurile în care se fac restructurări ale economiei datele numerice ale indicatorilor , indicilor respectivi sunt lipsă. Metodologia fiind formalizată, astfel de date sunt substituite prin notarile respective.

În Metodologie importante sunt nu valorile numerice ale indicatorilor ci simbolurile care reprezintă aceste valori. Metodologiile sunt cele mai diverse, sunt adecvate problemelor tratate , însă acceași problemă poate fi soluționată cu Metodologii diferite ale diferitor autori în dependență de „iscusința” acestora.

• Metodologia relațiilor „ Șef-subaltern”

În orice structură economică șeful dispune de un ansamblu de stimulente, antistimulente create pentru a influența acțiunile, activitățile, obligațiunile subalternului. Un șef îl vom considera neprofesionist dacă lucrările structurii economice resprective se desfășoară cu succes numai în cazul cînd șeful este prezent lîngă subaltern. Un șef îl vom considera profesionist dacă lipsa lui de la serviciu pentru o perioada mică de timp nu influnțează comportamentul subalternului. Altfel spus comportamentul, atitudinea subalternului față de obligațiunile sale nu corelează cu prezența sau lipsa șefului, sau șeful reușește să creeze la serviciu o „homeostază” artificială, un sistem de autoreglare, autogestiune. În acest context apare problema : în ce raport trebuie să fie stimulentele pentru ca acesta (raportul) să contribuie la crearea „homeostazei” artificiale ?