Politică de promovare promoțională

Tema 19. Politica promoţională (de comunicaţii).

19.1.Conţinutul politicii promoţionale (de comunicaţii) în complexul de marketing.

19.2.Structura activităţii promoţionale:

19.2.1. Publicitatea

19.2.2. Publicitatea directă

19.2.3.Relaţii publice

19.2.4.Promovarea vânzării

19.2.5.Utilizarea mărcilor

19.2.6.Manifestări promoţionale

19.2.7.Forţele de vânzare

19.3.Strategii, mijloace şi tehnici de comunicare utilizate în politica promoţională.

19.4.Organizarea şi desfăşurarea activităţilor practice în dezvoltarea politicii promoţionale.

19.1.Conţinutul politicii promoţionale (de comunicaţii) în complexul de marketing.

În condiţiile globalizării economiei şi pieţelor, problemele comunicării cu partenerii devin destul de dificile şi întreprinderile nu se pot limita numai la producerea şi distribuţia mărfurilor. E necesar de o permanentă şi complexă comunicare cu piaţa şi mediul extern, care presupune informarea consumatorilor, analiza factorilor de influenţă a comportamentului de consum, sprijinirea procesului de vânzare. Toate acestea activităţi au devenit o necesitate alcătuind politica promoţională (fig. 19.1).

Figura 19.1 Activităţile politicii promoţionale

Figura 19.2 Comunicarea în mod eficient

Figura 19.3 Factorii ce impun o activitate promoţională

Activităţile promoţionale implică un continuu schimb de informaţii între firme şi cumpărătorii potenţiali în cadrul unui sistem de comunicaţii.

Sistemul de comunicaţie al firmei implică:

- utilizarea unor forme de informare şi stimulare a consumatorilor;

- să provoace o serie de modificări în mentalitatea şi obiceiurile de consum;

- stabilirea unei comunicaţii efective cu proprii salariaţi, acţionari, furnizori.

Prin politica de comunicaţie firma urmăreşte o difuzare cât mai amplă a unor informaţii despre activitatea, produsele şi serviciile sale, dar şi recepţionarea modului cum acestea sunt primite şi apreciate de destinatari. Sistemul de comunicaţie asigură un permanent dialog cu mediul extern, piaţa şi implică utilizarea, pe de o parte, a unor forme variate de informare şi stimulare a consumatorilor, iar pe de altă parte presupune stabilirea unei comunicaţii efective cu proprii ei salariaţi, cu acţionarii şi furnizorii săi, cu mediile financiare. Sistemul de comunicaţie prin care întreprinderea pune în circulaţie o idee sau o atitudine este format din următoarele elemente (figura 19.4).

Figura 19.4 Elementele sistemului de comunicaţii

În urma comunicării, dintre vânzător spre consumator au loc următoarele faze: atenţie, interes, dorinţă, achiziţie, iar în caz de eşec al efortului promoţional: atenţie, dezinteres, neachiziţionare. Aceste faze alcătuiesc cele două modele prezentate în figura 19.5