Cuprins
- CURSUL 1
- MANAGEMENTUL RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
- A. Aspecte generale ale managementului internaţional
- B. Funcţiile managementului internaţional
- C. Şcoli şi curente ale managementului
- D. Metode de conducere
- CURSUL 2
- PRINCIPALELE CERINŢE FUNCŢII ALE MANAGEMENTULUI ÎN RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE
- Organizarea afacerilor economice internaţionale.
- Tipuri de structuri organizatorice folosite în cadrul relaţiilor economice internaţionale
- a. Structura ierarhic-liniară (administrativă)
- b. Structura funcţională
- c. Structura ierarhic – funcţională
- CURSUL 3
- TIPURI DE ÎNTREPRINDERI INTERMEDIARE FOLOSITE ÎN CADRUL RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
- a. Exportul şi importul direct
- b. Comerţul indirect (exportul/importul indirect)
- I. Firme care lucrează în nume propriu
- II. Intermediari care lucrează în nume propriu şi pe contul altora
- CURSUL 4
- Managementul macroeconomic. Rolul statelor în relaţiile economice internaţionale
- a.Clauzei naţiunii celei mai favorizate
- definitie
- clasificare
- CURSUL 5
- Forma intervenţiei statului în relaţiile economice internaţionale
- I. Politici comerciale tarifare
- definirea taxelor vamale:
- clasificarea taxelor vamale:
- II. Tarifele vamale
- a. Definitie
- b. Clasificare
- c. Incadrare tarifară
- d. Protecţie nominala
- e. Protecţie efectivă
- III. Regimul vamal
- Extinderea teritoriului vamal se realizează în două forme:
- a. crearea de uniuni vamale
- b. zonele de liber schimb
- Restrângerea teritoriului vamal se realizează prin :
- a. antrepozite vamale
- b. porturile franco (porto franco)
- c. zone libere
- CURSUL 6
- POLITICI COMERCIALE NETARIFARE
- Care implică a o limită cantitativă a importurilor.
- Politici comerciale netarifare care limitează exportul indirect prin mecanismul preţurilor
- CURSUL 7
- A. Politici comerciale de stimulare a exporturilor
- - mecanisme de stimulare a exporturilor de natură bugetară
- - mecanisme de stimulare de natură fiscală
- - mecanisme de stimulare de natură financiar-bancară
- B. Principalele tendinţe in politicile comerciale internationale
- CURSUL 8
- INSTITUŢIONALIZAREA RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
- Tratate economice internaţionale
- Definitie
- Clasificare
- Acordurile economice internaţionale (AEI)
- CURSUL 9
- LEASING
- A. Definiţie
- B. Obiectul operatiunilor de leasing
- C. Avantajele leasingului pentru client (cumpărător, beneficiar)
- D. Avantajele leasingului pentru furnizor
- E. Dezavantajele leasingului pentru client
- F. Dezavantaje pentru furnizor
- G. Variante ale operaţiunilor de leasing
- H. Societăţile de leasing
- I. Clasificarea leasingului
- J. Contractul de leasing
- CURSUL 10
- LICITATII INTERNATIONALE
- Definiţia, conţinutul şi clasificarea licitaţiilor
- Obiectul licitaţiilor
- Caracteristicile licitaţiilor
- Clasificarea licitatiilor
- Aucţiuni (licitaţii de import)
- Licitaţiile de export
- CURSUL 11
- FRANCHISINGUL
- Conţinut, caracteristici, definiţii
- Contractele de franchising
- Partenerii într-un contract de franchesing sunt:
- Drepturile şi obligaţiile cesionarului
- Drepturile şi obligaţiile cedentului
- CURSUL 12
- BURSA
- A. Elementele definitorii ale bursei
- B. Caracteristicile burselor
- C. Premisele istorice care au dus la apariţia burselor
- D. Definitia burselor
- E. Funcţiile bursei în economie
- F. Practica marilor pieţe bursiere
- G.Agenţii de bursă
- H. Sistemul de tranzacţii bursiere
- CURSUL 12
- Riscul în afacerile economice internaţionale
- a. definitie
- b. clasificare
- Metode de acoperire a riscurilor în cadrul REI
Extras din curs
CURSUL 1
MANAGEMENTUL RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
A. Aspecte generale ale managementului internaţional
B. Funcţiile managementului internaţional
C. Şcoli şi curente ale managementului
D. Metode de conducere
A. ASPECTE GENERALE ALE MANAGEMENTULUI INTERNAŢIONAL
Apariţia şi dezvoltarea managementului ca ştiinţă a conducerii a fost istoriceşte legată de o serie de fenomene cum ar fi:
a. despărţirea utilizării capitalului de proprietatea asupra acestuia şi deci de creşterea rolului specialiştilor în conducerea activităţii economice;
b. conducerea şi specializarea în producţie;
c. progresul ştiinţific şi tehnic;
d. extinderea specializării şi cooperării în producţie, atât pe plan intern cât şi internaţional.
Paternitatea conceptului de management este atribuită lui F. Taylor, care face pentru prima dată o încercare de aplicare a ştiinţei la ceea ce înseamnă conducerea întreprinderilor. Contribuţia lui Taylor la dezvoltarea managementului a constat în sintetizarea şi publicarea unor idei referitoare la conducere, dar şi în transformarea unor „generalităţi” în „instrumente practice de conducere” care au devenit aplicabile în întreprinderile din S.U.A.
Un rol important în dezvoltarea managementului internaţional l-a avut şi Henry Fayol. Acesta defineşte pentru prima dată categoriile de procese din întreprindere şi diferitele funcţii ale conducerii (previziunea, organizarea, distribuirea comenzilor, coordonarea şi controlul).
Tehnica managementului a fost dezvoltată în ultimele decenii ale secolului trecut de următorii economişti: Peter Drucker, Philip Kotler, Duncan P. Drucker, care au considerat că managementul este echivalent cu personalul de conducere. Aceştia mai arată şi faptul că managementul presupune persoane care direcţionează activitatea celorlalţi şi care îşi realizează propria activitate, determinându-i pe ceilalţi să şi-o realizeze pe a lor.
Economistul J.Massie defineşte managementul ca fiind „arta conducătorilor de a realiza anumite lucruri folosind eforturile altor oameni”. Economistul american McKenzie porneşte de la premisa că un conducător operează cu următoarele elemente: idei, lucruri şi oameni. Placând de la acest lucru el defineşte managementul ca fiind „realizarea prin alţii a obiectivelor propuse”. Konoshuta Matsushita (şcoala economică japoneză) adresându-se unui grup de manageri occidentali spunea următoarele: „pentru voi, managementul este arta de a face să treacă într-un mod convenabil ideile patronilor în mâinile lucrătorilor”. Pentru japonezi managementul este arta de a mobiliza şi de a canaliza întreaga inteligenţă a tuturor în serviciul scopului urmărit de întreprindere.
O abordare mai largă a managementului îl defineşte pe acesta ca fiind un sistem complex de concepte, metode şi instrumente prin care se realizează conducerea unei entităţi economice spre realizarea unor obiective propuse în vederea atingerii unor performanţe cât mai ridicate.
B. FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI INTERNAŢIONAL
Conducerea ştiinţifică (managementul) are o serie de funcţii:
1. Comunicarea – este procesul prin care se asigură circulaţia operativă a informaţiilor atât în interiorul unităţii economice, cât şi în relaţiile exterioare;
2. Organizarea – este acea funcţie a managementului prin care se grupează şi se repartizează activităţile, se determină structura, se repartizează funcţiile şi se urmăreşte implementarea lucrărilor pe compartimente şi locuri de muncă.
3. Prognoza şi planificarea – este acea funcţie care prevede evoluţia viitoare a activităţii economice respective prin analiza diferiţilor factori, dar şi a corelării lor, precum şi prin examinarea diferitelor variante de evoluţie;
4. Alegerea şi încadrarea cu personalul – potrivit acestei funcţii, managementul are în vedere şi activitatea prin care se selectează, se pregăteşte şi se promovează pe funcţii de conducere şi de execuţie personalul aflat într-o unitate economică;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Relatii Comerciale Internationale si Corespondenta.doc