Relații publice

În perioada actuală, în condiţiile unei concurenţe tot mai acerbe, care necesită cunoaşterea aprofundată a pieţei, a clienţilor potenţiali precum şi câştigarea încrederii acestora, majoritatea întreprinderilor recunosc faptul că publicitatea nu mai poate fi singurul răspuns la problematica tot mai complexă a marketingului. Noile abordări ale marketingului modern impun tot mai mult combinarea activităţilor specifice publicităţii, vânzărilor, promovării, marketingului direct şi relaţiilor publice. Acestea din urmă s-au amplificat şi au crescut în importanţă în decursul dezvoltării economice şi sociale, transformându-se treptat într-o activitate însemnată şi distinctă a societăţii contemporane.

Este evident faptul că dorinţa oamenilor de a avea cu semenii lor relaţii agreabile şi profitabile nu este de dată recentă. Evoluţia societăţii către o formă în care rolul opiniei publice este tot mai însemnat, în care grupurile sociale au o influenţă crescândă, în care mijloacele de informare s-au înmulţit şi în care conducătorii de la orice nivel şi-au pierdut puterea de impunere a deciziilor fără a ţine seama de reacţiile celor care le suportă, a condus la apariţia unei noi abordări, respectiv, la apariţia şi consacrarea tehnicilor de relaţii publice.

Concurenţa, de asemenea, a favorizat dezvoltarea unui climat de opinie favorabil. Companiile se concurau pentru clienţi, furnizori, mărfuri şi pentru plasamentele acţionarilor. Politicienii concurau pentru alegători de încredere. Altfel spus, nici o instituţie nu poate scăpa de concurenţa pentru câştigarea încrederii publicului, fapt ce presupune existenţa unor căi pentru cucerirea acesteia. Relaţiile publice devin operative din acest punct.

Termenul de “ relaţii publice “ a devenit în ultimii ani de uz comun şi face parte din conversaţiile cotidiene, este argumentul multor congrese şi seminarii, deciziile întreprinderilor ţinând cont de această nouă tehnică.

Şi totuşi termenul face obiectul unor neînţelegeri, în special datorită faptului că “relaţiile publice “ - ca funcţie şi concept - se găseşte încă într-o stare fluidă, care nu a permis o definire satisfăcătoare.

Oamenii definesc frecvent relaţiile publice prin intermediul câtorva dintre cele mai vizibile tehnici şi activităţi ale sale - articole într-un ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale.

Ceea ce oamenii nu înţeleg este că relaţiile publice au multe aspecte subtile şi greu de pătruns. Relaţiile publice sunt esenţiale în lumea complexă de azi pentru a facilita comunicarea şi înţelegerea. Ele implică cercetare, analiză, adoptarea politicii, programare, comunicare şi feedback de la o diversitate de categorii de public.

Daca publicitate inseamna sa incerci sa convingi autoproclamandu-te “cel mai si cel mai ”, marketing sa abordezi “tinta” incercand sa afli ce isi doreste, sa-ti evaluezi plus-urile si minus-urile, iar apoi sa-i spui ca esti “exact ce cauta”, prin PR “tinta vine spre tine” intr-un mod irezistibil: am auzit lucruri frumoase si as vrea sa te cunosc.

In alte cuvinte si intr-o nota usor poetica, daca publicitatea o percepem, cumva, pe tiparul “macho-ist” sau “feminist”, marketing-ul pe cel de pragmatism masculin sau feminin, PR-el e seductie. Asadar, feminintate sau masculinitate; pe cat posibil: veritabile.

Specialistul în PR trebuie să aibă studii în domeniu pe care și le poate însuși fie la o facultatea de Relatii Publice, fie la o secție de același fel din cadrul unei insituții de învațamînt superior, fie în urma unui program de master. Experiența, lucrul activ într-o agenție sau în cadrul unui departament specializat sunt, însă, capitale. Și mai trebuie un ingredient: pasiunea apentru acest domeniu, fără de care nu se poate obține adevărata performanță.

1. Pentru a putea aduce un plus de valoare, PR-istul trebuie să fie la curent cu noile tendințe, cu lucrurile care pot fi utile companiei. Pentru aceasta el va căuta informațiile cele mai recente pe Internet, va citi cărțile nou apărute în domeniu, putând solicita companiei achiziționarea acestora.

2. Specialistul în PR trebuie să fie proactiv - să fie mereu cu un pas înainte, să imagineze, să creeze strategii interesante. Dacă va menține mereu o linie reactivă, nu va reuși să obțină rezultate notabile, pentru că va reacționa mereu, nu va determina el însuși reacții.

3. Un specialist adevărat nu va minți pt companie. A spune adevărul are mai multe beneficii pe termen lung decât a minți. Specialistrul trebuie să ofere mereu informația corectă pt a avea succes și credibilitate și în alte ocazii.

4. Specialistul în PR trebuie să fie un bun scriitor, deoarce realizarea diverselor materiale de PR ale unei companii este una dintre sarcinile sale importante. Acest lucru duce la constatarea altei trăsături de bază: adaptarea la publicurile-țintă. Trebuie să vorbești pe limba celui la care vrei să ajungi. Utilizând un limbaj care îi va trimite pe toți la dicționar o dată la fiecare două cuvinte nu va aduce benficii organizației. PR-istul trebuie să fie un bun orator, să îi convingă pe cei din jurul său de mesajul transmis. Și aici intervine adaptarea la audiență - inclusiv a stilului, a intonației, mimicii. Specialistul trebuie să fie deschis, amabil în comunicare, să răspundă cu calm la întrebări, să ofere explicații complete, astfel încât să câștige credibilitatea auditoriului.

5.Specialistul în PR trebuie să se integreze cu ușurință în mediile în care ajunge. El menține legătura cu reprezenanții mass-media, de aceea trebuie să creeze o impresie bună din prima clipă. Trebuie să fie deschis pentru a cunoaște oameni noi și să poată stabili relații de amiciție care pot aduce beneficii companiei pe termen lung.