Tehnici Promoționale

1. RELAŢIILE PUBLICE

1.1. Definiţii

Institutul Britanic de Relaţii Publice: RP reprezintă planificarea şi implementarea de acţiuni susţinute, pentru a obţine şi menţine bunăvoinţa şi înţelegerea mutuală dintre o organizaţie şi mediul său .

Stanciu Valentin & co pornind de la „Oxford Dictionary of Business”, „Petit Robert” şi Institute of Public Relations din Marea Britanie delimitează în cadrul acţiunilor de relaţii publice (PR) :

• asigurarea imaginii unitare a subiectului (ţară, organizaţie, întreprindere, grupare etc.);

• conturarea şi întreţinerea pe baze reale a unei imagini cât mai bune a subiectului;

• menţinerea de relaţii foarte bune cu diverse organizaţii interne şi externe, instituţii, publicul larg, precum şi cu mass-media internă şi externă;

• desfăşurarea de activităţi de lobby favorabile subiectului – atât în ţară, cât şi în străinătate;

• asigurarea comunicării interne şi externe.

Aceeaşi autori definesc relaţiile cu publicul ca fiind acea parte a relaţiilor publice practicate de instituţie, organizaţie, administraţie etc. prin care se realizează contactul nemijlocit cu publicul larg (opinia publică) şi cu anumite categorii specifice de public.

Relaţiile cu publicul sunt asigurate de către servicii specializate, subordonate responsabilului de relaţii publice şi care pot fi întâlnite sub diverse titulaturi: birou de informaţii, serviciu pentru informarea publicului, protocol (pentru primirea unor categorii de public) etc.

Relaţiile publice cuprind însă şi acţiunile desfăşurate de o organizaţie în raport cu proprii angajaţi pentru îmbunătăţirea imaginii, stimularea ataşamentului, gestionarea crizelor şi conflictelor etc.

Spre deosebire de publicitate, relaţiile publice trebuie să fie credibile şi imparţiale. Ele trebuie să se raporteze la fapte şi evenimente, să comunice adevărul, să releve faptele în mod obiectiv, fără interpretări.

Dacă la început relaţiile publice vizau, în special, relaţiile cu mas-media, în prezent, ele s-au extins la toate structurile comerciale şi necomerciale, de la întreprinderi şi instituţii guvernamentale, până la organizaţii politice sau organisme de promovare a cauzelor sociale.

1.2. Scurt istoric al evoluţiei relaţii publice

Practica:

Practicile asimilate relaţiilor publice sunt întâlnite din cele mai vechi timpuri. Specialiştii în relaţii publice integrează în această categorie o serie de activităţi şi tehnici a căror utilizarea datează încă din antichitate, fiind preluate în epoca modernă:

• pregătirea vizitei unor trimişi oficiali;

• redarea unor evenimente istorice (întâlnire oficiale, semnarea de tratate, desfăşurarea unor lupte);

• întocmirea discursurilor politice (retorica);

• mijloacele de propagandă politică, religioasă etc.

Ştiinţa:

Termenul de public relations a fost utilizat pentru prima dată de către un avocat din New York, Verdier, care a prezentat la Facultatea de Drept din Yale, în anul 1882, conferinţa „Public Relations and Duties of the Legal Profession”. Cu acest prilej, termenul de relaţii publice, în sensul actual, a fost mai puţin utilizat, insistându-se mai mult asupra relaţiilor în interes general. În 1908, Theodor Newton, preşedintele societăţii American Telephone and Telegraph (AT&T) a apelat la termenul de relaţii publice chiar în titlul raportului său anual.

Activitatea de relaţii publice – în accepţiunea actuală – a debutat în SUA la începutul secolului XX. Primul cabinet de consultanţă în relaţii publice a fost creat în SUA (New York), în 1906, de către Ivy Lee, consilier al Standard Oil şi al lui John Rockefeller Junior.

1.3. Obiectivele relaţiilor publice

Relaţiile publice au ca scop stabilirea unor relaţii de înţelegere, apropiere şi încredere între organizaţie şi mediul său intern şi extern.

Relaţiile publice nu îşi propun să creeze o imagine favorabilă, dacă aceasta nu corespunde realităţii, ci să acţioneze mai întâi pentru construirea unei imagini favorabile.

Relaţiile publice nu urmăresc rentabilitatea imediată ci se bazează pe convingerea că asigurarea unui climat adecvat conduce, indirect, la rezultate mai bune pentru organizaţie .

Construirea strategiei de relaţii publice va avea ca finalitatea realizarea unei schimbări de atitudine faţă de organizaţie, în sensul trecerii de la:

• ostilitate la simpatie

• prejudecată la acceptare

• dezinteres – interes

• ignorare - cunoaştere

Prin formele adoptate, activitatea de relaţii publice asigură realizarea unor obiective fixate la nivelul firmei/organizaţiei:

• lansarea de noi produse pe piaţă;

• crearea şi/sau menţinerea interesului consumatorilor pentru o categorie de produse/servicii;

• consolidarea poziţiei întreprinderii pe anumite pieţe;

• susţinerea acţiunilor de publicitate şi a altor forme de promovare (eg. promovarea vânzărilor);

• informarea, influenţarea şi atragerea liderilor de opinie;

• formarea imaginii întreprinderii;

• determinarea încrederii consumatorilor faţă de firmă;

• diferenţierea ofertei firmei de cea a concurenţilor etc.