Tehnici Promoționale

1.1. Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr.1 UI 1

- Definirea conceptului de politică promoţională;

- Înţelegerea tipologiei comunicaţiilor umane;

- Prezentarea elementelor sistemului de comunicaţie;

- Cunoaşterea componentelor comunicaţiei promoţionale.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2,5 ore.

1.2 Activitatea promoţională – componentă a marketingului modern

În condiţiile unei concurenţe tot mai acerbe, activitatea de marketing a întreprinderilor moderne nu se limitează la producerea de bunuri şi servicii şi la alegerea unui preţ. Ea implică o permanentă comunicare cu mediul extern, cu piaţa, care presupune o informare a consumatorilor şi intermediarilor, acţiuni specifice de influenţare a comportamentelor de cumpărare şi consum, de sprijinire a procesului de vânzare. Toate acestea alcătuiesc politica promoţională a firmei – componentă importantă a politicii de marketing.

Politica promoţională Politica promoţională presupune o informare atentă a consumatorilor potenţiali şi a intermediarilor, acţiuni specifice de influenţare a comportamentului de cumpărare şi consum, precum şi acţiuni de sprijinire a procesului de vânzare.

Prin aria largă de acţiuni şi caracteristicile sale proprii, activitatea promoţională conferă atât substanţă materială sistemului de comunicaţie al firmei, cât şi valenţe practice de natură tactică şi strategică indispensabile în condiţiile actuale ale economiei de piaţă.

Cheia succesului organizaţiei într-un mediu concurenţial

Acţionând pe pieţe din ce în ce mai concurenţiale, firmele nu pot avea succes doar având produse de calitate. Un produs de calitate, fără promovarea care să-l facă mai cunoscut, este la fel de ineficient ca şi o bună politică promoţională pentru un produs cu o calitate îndoielnică. Prin urmare, tandemul ideal pentru atingerea obiectivului de maximizare a rezultatelor este un produs de calitate însoţit de o eficientă activitate promoţională.

În fapt, orice firmă este angajată într-un amplu proces de comunicare promoţională, comunicând atât cu consumatorii şi distribuitorii produselor şi serviciilor sale, cât şi cu diverse categorii de public.

1.3. Test de autoevaluare 1

Test de autoevaluare 1.1

1. Definiţi politica promoţională;

2. Cum poate o firmă să-şi asigure succesul într-un mediu concurenţial ?

1.4. Comunicaţia promoţională

Comunicarea firmei cu mediul extern Activitatea promoţională corespunde uneia din cele patru variabile ale mixului de marketing şi totodată ea se integrează perfect în întregul proces de comunicaţie al firmei. Mai mult, şi celelalte trei variabile ale mixului comunică cu mediul exterior al firmei, şi anume:

- produsul  este cel mai important mediu;

- distribuţia  este de asemenea un puternic factor de comunicaţie promoţională;

- preţul  comunică şi el o imagine care poate caracteriza fie produse foarte ieftine (asociate cu o calitate scăzută), fie produse de lux, şi deci inaccesibile pentru anumite categorii de consumatori.

Tipologia comunicaţiilor umane Universul comunicaţiilor umane este foarte variat (complex).

I. După numărul comunicanţilor, se disting:

- comunicaţii intrapersonale (vorbeşte cu el însuşi),

- comunicaţii interpersonale (intre două sau mai multe persoane),

- intragrup,

- intergrup

- comunicaţii în masă – tv, radio etc.

II. După natura simbolurilor utilizate:

- comunicaţii verbale,

- comunicaţii nonverbale.

III. La nivelul organizaţiei exista două tipuri de comunicare:

- comunicare formală.

- comunicare informală.

Comunicare formală &

comunicare informală Acţiunile promoţionale fac parte numai dintr-o anumită parte a comunicaţiei firmei, respectiv din comunicaţia formală sau organizată.

Comunicaţia formală include ansamblul acţiunilor organizate sub forma unor programe sau campanii.

Ea recurge la două tipuri de instrumente:

- acţiunile „media”, respectiv publicitatea desfăşurată prin intermediul presei, televiziunii, radioului, Internetului, cinematografului

- acţiunile în afara „media”, care sunt specifice marketingului direct, tehnicilor de promovare, relaţiilor publice, sponsorizării, participării la târguri, saloane, expoziţii, etc.

Acţiunile de comunicaţie formală sunt, în general, programate şi finalizate prin bugete distincte, cuprinse în planul de comunicaţie, iar pentru realizarea lor se apelează adesea la specialişti din afara firmei cum ar fi agenţii de publicitate, de promovare, de relaţii publice, consulting, etc. Această formă de comunicaţie reprezintă numai partea care iese în evidenţă, adică partea vizibilă a comunicaţiei totale a firmei.

Pe de altă parte, există şi o comunicaţie informală care se desfăşoară prin intermediul produselor, distribuţiei, personalului angajat, etc. Deşi se acordă mai puţină importanţă acestei forme de comunicaţie spontană, naturală şi cotidiană, ea este totuşi fundamentală şi trebuie tratată cu aceeaşi atenţie ca publicitatea şi celelalte acţiuni de promovare.