Tehnici Promoționale

CAPITOLUL 1

LOCUL SI IMPORTANTA ACTIVITATII

PROMOTIONALE ÎN ECONOMIA MODERNA

a) Activitatea promotionala. Componenta a marketingului modern.

Activitatea de marketing în organizatie presupune:

- producerea si distribuirea de bunuri si servicii

- alegerea pretului

- comunicarea cu mediu extern respectiv cu piata

- informatiile consumatorilor potentiali precum si a intermediarilor

- actiuni specifice de influentare a comportamentului de cumparare si a compartimentului de consum

- actiuni de sprijinire a procesului de vânzare

Toate acestea alcatuiesc politica promotionala, care este o componenta a politicii de marketing.

Mixul de marketing cuprinde 4 variabile:

- produs

- pret

- distributie

- promovare

PROMOVAREA este apreciata a fi una din cele mai costisitoare componente ale strategiei de marketing. Între strategie si politica exista raporturi ca de la parte la întreg.

Def: Modul în care organizatia concepe dezvoltarea activitatii sale, directiile de perspectiva si actiunile practice concrete vizând valorificarea potentialului în concordanta cu cerintele pietei reprezinta politica de marketing.

Politica de marketing reuneste strategiile precum si tacticile.

b) Comunicatia promotionala.

Aceasta comunicatie promotionala cuprinde:

- comunicatia formala

- comunicatia informala

Comunicatia formala este data de ansamblul actiunilor organizate sub forma unor programe sau companii se recurge la 2 tipuri de instrumente:

- actiunile media (presa, televiziune, radio, afisaj, cinematografe, internet)

- actiunile în „afara media” specifice marketingului direct, tehnicilor de promovare a relatiilor publice, sponsorizari, participarea la târguri, expoziti, saloane etc.)

Comunicatia formala este programata si finantata de prin bugete distincte. Uneori se apeleaza la specialisti din afara întreprinderii (agentiile de publicitate).

Comunicatia informala se desfasoara prin intermediul personalului, produselor, distrbutie. Este spontana, naturala si cotidiana ( nu este programata, nu presupune un buget).

c) Sistemul de comunicatie al întreprinderii si activitatea promotionala a acesteia

Prin politica de comunicatie întreprinderea urmareste difuzarea cât mai ampla a unor informatii despre activitatea produselor si serviciilor sale precum si receptionarea modului cum acestea sunt primite si apreciate de catre destinatari.

Pentru a avea succes o sursa de comunicatie (firme) trebuie sa respecte urmatoarele cerinte:

- sa fie suficient de puternica, pentru a putea determina o relatie de autoritate fata de publicul vizat

- sa fie atragatoare astfel încât sa poata fi identificata din multimea surselor de comunicatie

- sa fie credibila astfel încât mesajele puse în circulatie sa corespunda sistemului de valori al destinatarului.

Elementele sistemului de comunicatie

- emitatorul – reprezentat de sursa de comunicatie (firma)

- codificarea – reprezinta mecanismul de traducere al ideilor în simboluri, semne etc.

- mesajul – este ansamblul semnelor transmise de emitator

- mediile – cuprind vehiculele prin intermediul caruia mesajul ajunge la destinatar (televiziune, presa)

- decodificarea – semnificatia atribuita mesajului de catre receptor

- receptorul – destinatarul mesajului publicitar

- raspunsul – cuprinde ansamblul reactiilor audientei dupa receptarea mesajului

- feedback-ul – reprezinta partea din raspuns pe care receptorul o retransmite emitatorului

- elementul perturbator – reprezentat de orice actiune care poate provoca o distorsiune între mesajul emis si mesajul primit