Comunicare Vizuală

Cursul îsi propune sa prezinte elemente teoretice ale comunicarii vizuale, ca parte a vastului domeniu al Comunicarii, prezenta tot mai masiva în viata noastra a imaginilor vizuale si noile tendinte în diferitele aspecte ale comunicarii vizuale. Tipurile de coduri si procesul de codificare/decodificare, ca veriga indispensabila oricarui proces de comunicare sunt puse în relatie cu diferitele aspecte ale comunicarii vizuale. Pentru a surprinde evolutia elementelor comunicarii vizuale am structurat informatiile începând cu prezenta comunicarii vizuale alaturi de comunicarea verbala, prin instrumentele comunicarii vizuale si prin mijlocirea limbajului trupului. Cursul continua cu prezentarea comunicarii vizuale în presa scrisa, un rol important fiind acordat organizarii vizuale a articolelor, fotografiei si culorii. Comunicarea televizuala este prezentata prin prisma modalitatilor de reflectare a realitatii convertite în formate de mare succes (talk show-ul, reality show-ul). Comunicarea cinematografica propune un excurs în lumea filmului si a tehnicilor de realizare a imaginii cinematografice. Comunicarea artistica presupune cunoasterea mijloacelor comunicarii în artele vizuale, întelegerea dinamicii evolutiei limbajului plastic si a folosirii acestuia.

În acest demers sunt necesare cîteva repere teoretice asupra senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor, a imaginii vizuale si adevarului vizual, adica perceperea si decodificarea corecta a mesajului astfel transmis.

Senzatiile vizuale sunt rezultatul actiunii undelor electromagnetice asupra analizatorilor vizuali. Undele elecromagnetice se propaga de la surse naturale de lumina (soare), de la surse artificiale sau de la corpurile de iluminat. O parte a radiatiilor sunt absorbite, cealalta parte sunt reflectate de catre obiecte. Undele reflectate stimuleaza ochiul omului care vede obiectele colorate într-o nuanta cromatica corespunzatoare lungimilor de unda reflectate. Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase este perceput ca negru sau întunecat. Daca undele luminoase sunt reflectate în egala masura, obiectul este vazut alb, iar daca le reflecta selectiv, obiectul este vazut ca având una din cele sapte culori ale spectrului: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.

Senzatiile vizuale se caracterizeaza prin luminozitate, ton cromatic si saturatie. Luminozitatea exprima locul pe care se afla culoarea, între culorile extreme: alb si negru. Tonul cromatic este dat de lungimea de unda care îi corespunde (cîti microni are) si diferentiaza culorile între ele. Saturatia reprezinta puritatea culorii. Obiectele reflecta o lungime de unda de baza, corespunzatoare culorii cu cea mai mare pondere în totalul undelor reflectate, dar si alte lungimi de unda, reflectate într-o proportie mai mica, culoarea corespunzatoare lor fiind cenusiul. Combinarea acestor caracteristici ale senzatiei vizuale conduce la vizualizarea unui numar mare de nuante, cinci sute pentru omul obisnuit, câteva mii pentru un pictor.

Perceptia este un proces senzorial complex si constituie o imagine primara care contine toate informatiile despre însusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor percepute. Perceptia presupune parcurgerea mai multor faze, de scurta durata, insesizabile.

Prima faza consta în detectie, adica sesizarea si constientizarea stimulului în câmpul perceptiv fara sa-I distinga proprietatile. Este momentul orientarii, fixarii privirii si încordarii atentiei.

A doua faza se numeste discriminare pentru ca presupune deosebirea stimului si a însusirilor lui de ceilalti stimului.

A treia faza este identificarea, care presupune cuprinderea într-o imagine unitara a informatiilor obtinute deja si raportarea lor la modelul perceptiv corespunzator. Identificarea permite recunoasterea obiectului, daca acesta a mai fost perceput.

Ultima faza a perceptiei este interpretarea . Acum intervin mecanismele întelegerii care fac posibila stabilirea semnificatiei si integrarea verbala a obiectului perceput .

În masura în care perceptia vizuala este raspunsul persoanei la un stimul vizual, putem distinge urmatoarele caracteristici.

- Perceptia vizuala are la baza factori biologici si culturali, cum ar fi raspunsul sexual, autoconservarea, agresivitatea, prietenia, semnificatia unei notiuni într-o cultura sau alta.

- Perceptia suscita atentia si provoaca sentimente, deci comunica repede si solicita o serie de raspunsuri.

- Perceptia este strâns legata de memorie. Ea mobilizeaza ambele emisfere ale creierului, desi emisfera dreapta este asociata cu vederea. Stimulul vizual suscita memoria, legatura cu aceasta fiind mai srânsa decât în cazul cuvintelor, atât în ce priveste stocatul informatiei, cât si aducerea aminte.