Comunicarea

Comunicare umana este de doua feluri:

a. directa – intre doua sau mai multe persoane, aflate intr-o relatie de proximitate spatiala si se influenteaza reciproc – este o comunicare intepersonala;

b. indirecta – comunicarea este mediata de un suport complex din punct de vedere tehnologic, (scrisoare, telefon, calculator) sau de un bun produs de un ansamblu de institutii, specialisti si dotari, (carti, fimle, cd-uri, ziare, radio, tv, net).

Actul de mediere permite sporirea capacitatii de inmagazinare a datelor, amplificarea audientei mesajelor, cresterea vitezei de transmitere a acestora si marirea distantei dintre emitatori si receptori.

Comunicarea mediata include comunicarea mediata tehnologic, intre grupuri putin numeroase, (teleconferintele, videoconferintele, forumurile de pe net, discursurile, concertele care beneficiaza de instalatii de sonorizare) si comunicarea de masa, cand intre emitator si receptori se interpun instalatii sofisticate si institutii complexe: sistemul editorial, redactiile, studiourile tv, cele de productie cinematografica.

Comunicarea de masa a aparut in europa, la sfarstitul secolului al XV-lea si era reprezentata de un ansamblu de institutii care se ocupa cu valorizarea economica a formelor simbolice si cu circulatia lor largita in timp si spatiu. Aparitia unui public din ce in ce mai numeros a dus la ieftinirea produselor media si la industrializarea productiei. Apare, cu timpul principiul benzii rulante, al serializarii si al tipizarii.

Comunicarea de masa se adreseaza societatii de masa si genereaza cultura de masa. Masa reprezinta un conglomerat urias de oameni care nu se cunosc intre ei, nu sunt intr-o relatie de proximitate spatiala, nu comunica, nu au valori si idealuri comune. Singurul lucru care ii uneste este consumul aceluaisi produs cultural, distribuit pe scara larga. In secolul al XIX-lea, masa desemna paturile sociale inferioare, conglomerate amorfe, periculoase si violente. Acest concept era sensibil diferit de cel de multime, o grupare umana concentrata intr-o anumita zona, dominata de impulsuri afective, irationale si care se manifesta prin actiuni punctuale si imprevizibile. Un alt termen este acela de public, considerat a fi un ansamblu limitat numeric, care au constiinta apartenentei la o comunitate de interese si care se manifesta coerent, rareori cu violenta.

Termenul societate de masa a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea, si descrie societatile moderne in care formele traditionale de asociere, precum, comunitatea, clasa, etnicitatea si religia au decazut si in care predomina formele de organizare la scara larga, birocratizate si marcate de relatii impersonale. Astfel, populatia e o masa nediferentiata, rupta de radacinile comunitare, de traditie si de moralitatea arhaica, incapabila sa aiba gusturi culturale elevate sau clarviziune politica; de aceea, ea este usor de manipulat. Exista, totusi, o diferenta intre mediul rural si cel urban, in timp ce in primul, oamenii se cunosc, au aceleasi valori si idealuri si formeaza un bloc omogen, in cel de-al doilea, oamenii, deoarece nu se cunosc, intra in relatii de competitie si conflict.