Comunicarea Publicitară

Publicitatea este abordata si explicata din cel putin trei perspective culturale, fiecare generând si o anumita atitudine fata de acest fenomen socio-comunicational.

1. teoria „persuasiunii clandestine” - publicitatea reprezinta o forma de manipulare, ori nimeni nu are dreptul de a manipula. Publicitatea nu manipuleaza doar în formele sale, ci în însasi substanta ei este o persuasiune clandestina. Lucrarea lui Packard prezinta o serie de tehnici de persuasiune puse la punct de publicitate cu ajutorul specialistilor în cercetarea motivatiilor, autorul analizând sub acest aspect campaniile electorale si propaganda politica. Conform autorului, unii agenti de publicitate cred ca publicul a devenit foarte sceptic la subiectele de reclama, astfel încât psihicul si comportamentul sau nu mai poate fi influentat prin intruziuni si atacuri exterioare; de aceea, pentru a depasi neîncrederea noastra constienta s-a recurs tot mai des în ultimele decenii la atacarea subconstientului.

2. . teoria publicitatii ca factor de democratie - fara a se confunda cu propaganda, ea presupune creativitate, originalitate, seductie, chiar daca totul se decide la nivelul suprafetei exterioare. Partidele politice si statul se folosesc de aceasta publicitate, „publicitatea de serviciu public si de interes general”; este vorba despre semnalizarea rutiera, promovarea programelor de protectie a pensionarilor, de asistenta sociala etc. Dincolo de aceste aspecte, publicitatea se dovedeste de o importanta decisiva pentru agentii economici, dar fara consecinte majore pentru ceilalti: puterea ei este superficiala, frivola, vizând auxiliarul si indiferentul. Aceasta teorie, destul de limitata, pare sa explice mai degraba incompatibilitatea dintre publicitate si logica totalitara, decât virtutile sale democratice.

3. teoria functionalista a lui Merton, care a recunoscut functia publicitara a comunicarii de masa. Teoriile structural-lingvistice se axeaza pe analiza semiologica a mesajului. Limita acestei analize consta în faptul ca sunt vizate doar semnificatiile intentionale, neglijându-se contextul socio-cultural al comunicarii si rolul activ al receptorului, care decodifica mesajul si instituie propriile semnificatii. Jean Baudrillard defineste publicitatea drept regina pseudo-evenimentului

4. teoria publicitatii ca factor al destructurarii edificiului metafizic – garantul ordinii sociale si al fenomenului de solidaritate colectiva.