Condiția jurnalistului

O istorie recentă

Născută la începutul anilor ’20, radiodifuziunea a devenit, cu excepţia câtorva zone dintre cele mai nedezvoltate, produsul industrial cel mai consumat. Televiziunea, începând de la sfârşitul anilor ’40, îşi continuă procesul de lărgire al pieţei sale. Cele mai recente progrese ale electronicii, ale informaticii şi ale telecomunicaţiilor prin cablu sau spaţiale îşi conjugă efectele pentru a deschide mediilor audiovizuale perspectivele unei expansiuni accelerate. Mai puţin de două generaţii despart posturile cu galenă ale bunicilor noştri de televizoarele moderne care ne oferă zeci de programe1.

În timp ce progresul presei scrise fusese destul de lent pentru a putea însoţi evoluţia nivelelor de viaţă şi ale nevoilor culturale ale cititorilor săi, fără a provoca adevărate rupturi, naşterea şi apoi expansiunea mediilor audiovizuale au antrenat, prin viteza şi masivitatea intruziunii lor în viaţa indivizilor şi a familiilor, o adevărată bulversare: modurile de viaţă şi de gândire ale contemporanilor noştri au fost, şi continuă să fie, schimbate de consumul de produse culturale şi de către moduri de expresie străine de obiceiurile şi tradiţiile lor.

Originile radiodifuziunii se confundă cu cele ale telecomunicaţiilor prin unde care întrebuinţează fenomene fizice foarte complexe şi tehnici care au fost, încă de la început, foarte sofisticate. Prezentarea lor este cu atât mai delicată cu cât descoperirile şi punerea la punct a aparatelor nu s-au supus unei cronologii logice, ci au reprezentat succesul unor cercetări duse simultan şi în perspective diferite de către echipe împrăştiate în lumea întreagă: rezultatele muncii lor, eşecurile, semi-eşecurile sau succesele s-au amestecat şi s-au conjugat. Ca şi în cazul marilor invenţii tehnologice contemporane (automobilul, cinematografia, aviaţia, navigaţia submarină...), descoperirea radiodifuziunii şi rapiditatea expansiunii sale arată că, dincolo de rivalităţile de orice natură şi în ciuda concurenţei intereselor industriale sau naţionale, comunitatea ştiinţifică de dinainte de 1914 organizase foarte bine schimbul de informaţii indispensabile bunului mers al progresului.

1 Pierre, Albert, Andre-Jean,Tudesq, Istoria radio-televiziunii, traducere şi tehnoredactare de Bogdan Geangalău, p. 23

Tânărul student italian Guglielmo Marconi (1874 - 1937) este cel care a ştiut să coordoneze ansamblul de tehnici puse la punct la vremea sa şi să realizeze primele experienţe probatoare: 1894, primele încercări lângă Bologna; 1895, schimb de semnale hertziene pe 400, apoi pe distanţa de 2.000 de metri. În 1896, el s-a instalat în Marea Britanie unde şi-a luat primul brevet şi a reuşit, în prezenţa ministrului Poştelor, un schimb de semnale morse prin TFF pe o distanţă de 3 km; bătaia a trecut, în 1897, la 25 km.; în 1899, la 160 km. şi în acelaşi an, pe 28 martie, el a realizat o legătură între Douvres şi Vimereux lângă Boulogne (46 km.). El şi-a perfecţionat sistemul asigurându-i sintonia, adică perfecta concordanţă între antenele receptoare şi antenele emiţătoare. Pe 12 decembrie 1901, el a realizat prima legătură între Poldhu (Cornouaille) şi Terra-Nova; legătura transatlantică permanentă nu a fost asigurată în mod permanent decât începând din 1907. 2

Tânărul student italian Guglielmo Marconi (1874 - 1937) este cel care a ştiut să coordoneze ansamblul de tehnici puse la punct la vremea sa şi să realizeze primele experienţe probatoare: 1894, primele încercări lângă Bologna; 1895, schimb de semnale hertziene pe 400, apoi pe distanţa de 2.000 de metri. În 1896, el s-a instalat în Marea Britanie unde şi-a luat primul brevet şi a reuşit, în prezenţa ministrului Poştelor, un schimb de semnale morse prin TFF pe o distanţă de 3 km; bătaia a trecut, în 1897, la 25 km.; în 1899, la 160 km. şi în acelaşi an, pe 28 martie, el a realizat o legătură între Douvres şi Vimereux lângă Boulogne (46 km.). El şi-a perfecţionat sistemul asigurându-i sintonia, adică perfecta concordanţă între antenele receptoare şi antenele emiţătoare. Pe 12 decembrie 1901, el a realizat prima legătură între Poldhu (Cornouaille) şi Terra-Nova; legătura transatlantică permanentă nu a fost asigurată în mod permanent decât începând din 1907.