Etică

Codul etic al studenţilor jurnalişti de la Universitatea “Ovidius”

Proiect

Studenţii jurnalişti împărtăşesc principiul că educarea publicului constituie prima etapă de înfăptuire a justiţiei şi fundamentul democraţiei.

Datoria jurnalistului este de a oferi publicului o informare echitabilă şi comprehensivă asupra evenimentelor şi faptelor sociale. Jurnaliştii responsabili, exercitându-şi profesia în diferite componente şi specialităţi ale mass-media, trebuie să lupte pentru a servi interesele publicului cu onestitate şi grijă pentru detaliu.

Integritatea profesională este piatra de încercare în judecarea credibilităţii oricărui jurnalist profesionist.

Studenţii jurnalişti de la “Ovidius” vor avea o conduită demnă, vor respecta însemnele şi imaginea Universităţii, vor milita pentru promovarea acestora.

Ei vor păstra legătura cu facultatea şi colegii lor şi după absolvirea studiilor, se vor întâlni periodic şi vor depune eforturi să demonstreze că au învăţat şi practică un jurnalism de calitate, în conformitate cu normele recomandate de Uniunea Europeană

O posibilă definiţie

Un cod nu este o lege în sensul clasic al cuvântului, încălcarea ei nu are efecte coercitive în raport cu ansamblul societăţii.

Un cod reprezintă asumarea individuală a unui set de valori şi comportamente ale unei anumite grupări din care accepţi să faci parte şi pe care tocmai de aceea le accepţi.

Un cod deontologic serios şi asumat reprezintă coloana vertebrală a identităţii profesionale a unei persoane, care-şi defineşte astfel, prin responsabilizarea conştientă şi deschisă propria sa libertate de acţiune în interiorul breslei.[1]

Codurile sunt generale şi specifice.

Codurile generale folosesc o terminologie generală, se aplică în mai multe sectoare de activitate sau domenii, dau salariatului dreptul de a se vedea înregimentat alături de colegii lui într-o suită de legi interne careîi oferă echidistanţă faţă de problemele postului.

[1] Runcan, Miruna, A patra putere. Legislaţie şi etică pentru jurnalişti, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2002, pg 315

Codurile specifice

Sunt de obicei prohibitive, alcătuite din ceea ce trebuie făcut, cu adaptarea unor condiţii specifice meseriei sau profesiei. Multe astfel de coduri sunt elaborate în scopul evitării legislaţiei prohibitive. Operatorii de cablu americani, speriaţi de faptul că li se pregătea o lege specială, au organizat un comitet de iniţiativă, au elaborat un cod etic şi astfel au convins Congresul SUA că ei dispun de autoreglementare care face inutilă elaborarea unei legi speciale. Era în special vorba despre preţurile practica la abonamentele de cadru. Acelaşi lucru s-a petrecut cu publicitatea la televiziune. Puterea unui cod etic depinde nu numai de diferitele canoane, ci şi de legitimitatea şi influenţa acestuia în ochii celor de care şi pentru care este alcătuit. Codul va fi respectat pentru că indivizii se vor supune de bunăvoie standardelor definite de grupul lor profesional, probabil de cei cu cea mai mare vechime în acea profesie sau firmă sau despre care se consideră că ştiu mai multe despre comportamentele corecte şi greşite într-o profesie.[1]

[1] Deaver, Frank, Etica în mass media. Bucureşti, Editura Silex, 2004, p.167.

Codurile deontologice care stabilesc standardele pe care le respectă membrii breslei sunt apanajul jurnaliştilor şi al organizaţiilor de media.

Codurile deontologice sunt cel mai bine elaborate de cel mai reprezentativ organism profesional al jurnaliştilor, cum ar fi sindicatul naţional sau o asociaţie profesională. Acolo unde există mai mult de un asemenea organism, ele trebuie încurajate să creeze un cod comun, naţional.

Codurile deontologice în media ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele principii:

• Respect pentru dreptul publicului de a şti;

• Corectitudine în metodele de a obţine ştiri, fotografii şi documente;

• Nediscriminare pe bază de rasă, origine etnică, religie, gen şi orientare sexuală;

• Consideraţie în relatarea despre grupuri dezavantajate precum copii sau victime;

• Respectarea prezumţiei de nevinovăţie în relatarea despre infracţionalitate;

• Datoria de a proteja sursele confidenţiale;

• Datoria de a rectifica informaţia publicată dacă se dovedeşte incorectă sau dăunătoare.

Ţinând cont că jurnaliştii se află pe frontul luării deciziilor etice, este necesară includerea în contractul de muncă al jurnalistului a clauzei de conştiinţă care îi dă dreptul să refuze sarcini care încalcă principiile din codul deontologic.

De asemenea, instituţia de autoreglementare trebuie să susţină clauza de conştiinţă.