Genuri Jurnalistice

Genurile jurnalistice pot fi abordate dintr-o dubla perspectiva, fiecare gen asumându-si-le, pe rând sau concomitent.

. Perspectiva semiologistica vizeaza caile de transmitere a articolelor, în functie de canal, astfel încât distingem la acest nivel:

- articole redactate pentru presa scrisa;

- articole redactate pentru radio;

- articole redactate pentru televiziune.

. Perspectiva semiologica se axeaza pe raportul dintre semne si referenti. Aici discursul poate urma doua trasee, criteriul fiind tipul de contact urmarit:

- monstrativ  scopul este unul pur informativ;

- demonstrativ  scopul dorit este de natura formativa.

Generalizând, ajungem sa identificam, pe baza acestei dihotomii, cele doua tendinte majore ale presei: informarea si captarea.

Cea mai des utilizata, însa, este dihotomia genurilor jurnalistice din unghiul de abordare a prezentarii informatiilor si a documentarii. Distingem, astfel, între jurnalism de teren si jurnalism de opinie, cu mentiunea, totusi, ca nici una dintre aceste categorii nu pote opera fara documentare. Ceea ce le diferentiaza este manifestarea explicita a interventiei personale, a propriilor opinii sau dimpotriva, absenta acestora. Apoi, daca jurnalismul de teren urmareste cu precadere informarea, jurnalismul formativ (de opinie) are drept scop captarea atentiei consumatorului asupra unor probleme de interes general.

JURNALISMUL DE TEREN

În aceasta categorie intra toate speciile care presupun munca pe teren, prezenta la fata locului: stirea, reportajul, interviul, portretul, ancheta.

STIREA

În general, orice stire începe cu raspunsul la cele sase întrebari (6W): cine?, ce?, unde?, când?, de ce?, cum?, acestea curpinzând aproximativ 85-90% din informatii. Restul de 10-15% din încarcatura informationala se va distribui în ultimele fraze, constituind asa-numita pata de culoare.

Ce deosebeste însa stirea de celalalte specii jurnalistice de teren este faptul ca ea începe, obligatoriu, cu bomba. Elementele de context, absolut necesare, istoricul evenimentelor nu apar niciodata la început: ele nu fac obiectul stirii, ci doar o completeaza. La fel, spre deosebire de alte articole, stirea nu este construita astfel încât sa suporte prezentarea mai multor puncte de vedere: evenimentul, unul singur, este prezentat dintr-o singura perspectiva. O stire despre un accident minier nu va putea sintetiza si parerea minerilor, si pe cea a conducerii unitatii, si pe cea a autoritatilor, si pe cea a specialistilor, ci doar una singura.

Atribuirea informatiilor unei surse se face altfel în presa scrisa decât în radio si televiziune. Identificarea se va face în ordinea: functia persoanelor despre care se relateaza si apoi prenumele si numele acesteia. (Ex: Primarul Capitalei, Traian Basescu&). Totusi, nici aici nu putem impune ca regula acest triptic: totul poate fi modificat, adaptat, în functie de context. Daca se va vorbi despre Traian Basescu ca primar, prezentarea se va face asa cum am mentionat mai sus. În schimb, alta va fi ordinea daca urmarim sa vorbim despre acesta ca personalitate publica (vip), ca sot, parinte etc.