Genurile Presei Scrise

TEXTUL JURNALISTIC

Limba se manifestă, la un moment dat, prin variante determinate geografic și socio-cultural.

- geografic – dialecte, subdialelecte și graiuri

- socio-cultural – stiluri funcționale

Diasistemul este sistemul lingvistic care rezultă din analiza acestor sisteme care au similitudini parțiale. Diasistemul este, deci, un supra sistem (dia – element de compunere cu sensul peste, prin, între, cu), o virtualitate care se manifestă în concret prin sistemele graiurilor și stilurilor.

Din punct de vedere stilistic (căci asta ne interesează), clasificarea limbii se face astfel:

diasistem - limba populară

- limba cultivată (literară) - stiluri funcționale:

-stilul ştiinţific

-stilul beletristic(artistic)

-stilul juridico-administrativ

-stilul publicistic(gazetăresc)

-(stilul religios)

Stilul artistic (beletristic, literar, poetic) - stilul funcțional, propriu creațiilor literare (beletristice, poetice, artistice)

Se caracterizează prin:

- ambiguitate căutată,

- folosirea constantă a figurilor de stil,

- îmbinări îndrăznețe si neobişnuite de cuvinte,

- subordonarea comunicării emoției spontane a scriitorului,

- exprimare cât mai sugestivă a ideilor si a sentimentelor.

Stilul științific - stilul funcțional propriu creațiilor științifice

Este caracterizat prin:

- claritate, sobrietate, simplitate, uniformitate, precizie;

- substituirea părților de exprimare verbală cu semne grafice,

- impersonalitate,

- eliminarea constantă a figurilor de stil, a emoției spontane,

- respectarea strictă a normelor limbii literare.

Stilul juridico-administrativ (oficial) - stilul funcțional propriu justiției și administrației de stat, al dispozițiilor, ordonanțelor și decretelor unui organ juridic sau administrativ de stat

Este caracterizat prin:

- simplitate, claritate și precizie;

- formule speciale, consacrate, stereotipe;

- cuvinte și sintagme specifice,

- coexistența termenilor vechi cu cei noi.

Stilul publicistic - stilul funcțional propriu publicisticii, adică al tuturor publicațiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului, în care apar articole cu caracter politic, social și cultural.

- nu dispune de trăsături proprii suficiente, care să justifice existența sa

independentă, bazată pe individualitate precisă (un articol de presă poate ține în același timp de stilul științific într-o formă popularizată.)

- nu are o terminologie proprie.

Este caracterizat prin:

- fraza simplă, telegrafică, şi frază amplă;

- diversitate lexicală,

- cuvinte și expresii mai puțin specifice decât în celelalte stiluri funcționale;

- construcții eliptice si discontinuitate;

- repetiții căutate, enumerări și construcții antitetice,

- forme retorice;

- procedee care incită curiozitatea (epitete, superlative etc.),

- amestec de elemente beletristice, științifice și administrative.

- în strânsă legătură cu funcția persuasivă a jurnalisticii, fructifică, mai ales în etapa actuală, materialitatea vizuală a scrisului (tipul de caractere tipografice, culoare etc.)

- semnul lingvistic este înscris în diferite raporturi cu alte sisteme grafice (desen, caricatură, fotografie, tabele, mai nou infografice etc.)

- s-a diversificat registrul lingvistic: limba literară rămâne predominantă, dar textul publicistic s-a deschis si spre limbajul suburban

- a dezvoltat si o variantă orală (radio, televiziune).

1.1. Textul jurnalistic – particularităţi

Când deschidem un ziar, știm ce NU ne așteptăm să găsim în el – nu poezii, nu texte de lege, nu rechizitorii ale procurorilor, nu teoreme din fizică - și știm ce ne așteptăm să găsim - un conţinut informaţional bogat, organizat într-o formă atractivă, un text coerent şi uşor de citit, care să ne aducă la cunoştinţă evenimente de ultimă oră, interesante pentru noi.