Introducere in Istoria Presei - Relatia Presa–Literatura in Cultura Romaneasca

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Introducere in Istoria Presei - Relatia Presa–Literatura in Cultura Romaneasca.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 60 de pagini .

Profesor: Arie GRUNBERG-MATACHE, Valeriu FRUNZARU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Mass Media

Extras din document

Introducere în istoria presei

În mod firesc, primul pas în perspectiva unui dialog presupune nevoia justificarii si, implicit, un proces de delimitare. De ce un proiect care sa aiba ca obiect relatia dintre presa si literatura ca spatiu de complementaritate si de interferenta?

De la bun început ne confruntam nu cu putine prejudecati, nu cu putine respingeri dintr-o directie sau alta.

Plasat undeva într-o zona a “întâlnirilor”, cu frontiere frecvent încalcate, câmpul problematic pe care vi-l propunem ar apartine fie celor care îsi asuma studierea istoriei presei, pe de-o parte, fie celor care cerceteaza istoria literaturii, pe de alta parte. Prins între aceste doua perspective el risca, paradoxal, sa ramâna un teritoriu al nimanui.

Tine de evidenta faptul ca, de-a lungul timpului, în “lungul drum” al presei de la începuturi pâna astazi, traseul acestui mod de comunicare a fost marcat de prezenta scriitorilor. De la Swift si Defoe la Dickens, de la Twain la Hemingway, de la Beaumarchais la Balzac sau Zola, un Cehov sau un Dostoievski, pentru a da doar câteva exemple din literatura lumii, sau, pentru a completa aceasta lista cu siguranta subiectiv-arbitrara, Hasdeu, Eminescu, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Camil Petrescu, Arghezi, Bogza, Eliade etc., ca momente de referinta din literatura româna, iata o enumerare, de altfel palida, care poate sustine afirmatia de mai sus.

Cum? Cât? De ce? Cu ce implicatii se constituie aceasta relatie?

Fie ca “întâlnirea” celor doua tipuri de discurs, cel publicistic si cel literar, acopera doar un moment din viata unor mari scriitori, fie ca ea se desfasoara de-a lungul întregii existente, “fenomenul” se impune si merita sa fie cercetat fara prejudecati si interdisciplinar.

Si aceasta nu numai pentru a întelege mai bine creatia unor scriitori, destinul lor uman, pe de-o parte, si presa ca realitate, pe de alta parte. Un alt argument vizeaza modalitatea de structurare a comunicarii. Exista specii “de frontiera”, exista specii literare care s-au nascut, într-o forma sau alta, sub semnul gazetariei si s-au resimtit ca atare – de la schita la romanul foileton, sau reportajul, sau tableta, sau pamfletul.

Constatam o fireasca influenta a discursului literar asupra celui publicistic in aceeasi masura in care fenomenul se manifesta si in celalalt sens. Uneori consecintele au fost benefice, alteori nu.

Exista de-a lungul secolelor nenumarate exemple, vizând nu o data palierul celor mai înalte valori, care atesta “influente” la nivelul unui scriitor-gazetar între cele doua tipuri de discurs, “influente” care depasesc cazul individual, cuprinzând generatii, epoci, directii. De altfel, astazi, permeabilitatea celor doua experesii se înscrie firesc postmodernismului.

Asa dar, proiectul nostru tine de o realitate care are o bogata si nobila traditie, un prezent consistent si, de ce nu, care va continua sa se manifeste.

În ce masura studiul, deloc simplu, al acestui câmp problematic se impune unor viitori comunicatori ne obliga, credem, la câteva precizari.

El întâlneste în mod fericit doua zone importante din seducatoarea lume a comunicarii. Prin presa se interfereaza cu universul mass-media, prin literatura se patrunde în lumea comunicarii literare. Nici unul dintre domenii nu poate lipsi din constructia celui care va deveni un competent si competitiv comunicator.

Evident, “patul lui Procust” al unui demers didactic, cu atât mai mult unuia cuprins formulei “învatamântului la distanta”, nu-si poate propune abordarea exhaustiva a unei asemenea problematici si a diversitatii relatiilor pe care le presupune.

Proiectul îsi subordoneaza dimensiunea informationala a perspectivei formative; el se vrea a fi o provocare, o invitatie la “discutie”, o angajare interactiva prin care lectura individuala, momentul meditativ, actul analitic, redactarea unor materiale, ca element al studiului, antrenarea în diferite modalitati de dialog devin valori esentiale.

În aceeasi perspectiva se asaza schita de curs pe care o propunem alaturi de toate indicatiile metodologice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Introducere in Istoria Presei - Relatia Presa-Literatura in Cultura Romaneasca.doc

Alte informatii

SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE