Extras din curs

Chiar dacă comunicarea dintre oamenii de radio si ascultătorii lor poate părea unilaterală, în realitate între realizatorii de emisiuni si cei care primesc informatia se creează o relatie foarte strânsă. Reactiile acestora pot fi diverse. De obicei se identifică următoarele reactii:

a) Reactii spontane. Se întâmpla ca realizatorii si prezentatorii să primească foarte multe scrisori

si apeluri telefonice ale auditorilor, care fără să fie invitati la emisiuni îsi exprimă entuziasmul sau chiar furia, critică, pun întrebări sau dau sfaturi. Este exagerată ideea că toate aceste manifestări ar apartine unor maniaci sau că ar fi lipsite de semnificatie. Cu toate acestea este gresit să luăm drept barometru entuziasmul sau nemultumirea publicului. Pe de o parte se estimează că foarte putini ascultători reactionează în acest fel. Pe de altă parte, scrisorile si telefoanele nu exprimă în mod fidel opinia marii mase de ascultători.

b) Reactii provocate. Acest tip de reactii sunt mult mai importante si reprezintă răspunsurile la chestionarele difuzate pe calea undelor. Aceste răspunsuri sunt date, în general, de către auditorii fregulati, care apartin unor grupuri sociale determinate, persoane care dispun de timp pentru a scrie si sunt animate de dorinta de a colabora. În acelasi timp, numărul mare de răspunsuri permit, cu conditia de a se tine cont de calitatea lor particulară si făcând corecturile necesare, obtinerea unor rezultate valabile din punct de vedere statistic. Dacă se caută cunoasterea masei totale a auditorilor, fie integral, fie în privinta anumitor categorii care o compun, problema esantioanelor este totusi delicată. Exploatarea stiintifică a rezultatelor cere întotdeauna să se pună si problema valorii reprezentative a esantioanelor asupra cărora s-a făcut studiul.

Subordonarea producătorilor de emisiuni fată de gustul publicului nu este totală. Statutul de post radio comercial exercită uneori asupra realizatorului de emisiuni numeroase presiuni dictate de nevoia de a plăcea publicului, de a atrage un număr foarte mare de ascultători pentru a avea sustinerea financiară din partea firmelor care plătesc publicitatea. De aceea, radioul privat se vede obligat să renunte la emisiunile educative sau culturale, difuzând mai ales muzică sau divertisment.

Se înregistrează întotdeauna o distantă între alegerile producătorilor de emisiuni si preferintele publicului. Spre exemplu, Jaque Zarne prezintă radioul ca fiind o media intimistă. Publicul care ascultă radioul ar trebui să fie considerat auditoriu unic, comunicarea fiind mai eficientă atunci când cel aflat în fata microfonului se adresează publicului ca unei singure persoane. Părerile specialistilor, ale analistilor sunt totusi împărtite. Spre exemplu se mai consideră că este indicat ca emisiunea sa aibă doi prezentatori, iar prin dialogul dintre acestia ascultătorul devine martor si se simte tot atât de implicat în discutie ca cei din studio.