Limbajul jurnalistic- comunicarea ca interacțiune socială

O prima definitie a comunicarii ar putea fi aceea ca ea permite stabilirea unei relatii între persoane, între obiecte sau între persoane si obiecte. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni (Bertrand 2001:18). Ceea ce se comunica tine fie de informatia materiala (documente, date), fie de imaterial (idei, gânduri, sentimente). Transmiterea si schimbul de informatii sunt realizate printr-un sistem de semne si necesita prezenta unui emitator, a unui mesaj si a unui receptor.

Actul comunicational poate avea loc la mai multe niveluri si în diverse contexte si situatii. Se fac trei distinctii majore, si anume:

- comunicarea verbala / non-verbala;

- comunicarea intrapersonala / interpersonala;

- comunicarea de grup / comunicarea de masa.

- Comunicarea verbala este cea care foloseste vorbirea si scrierea.

- Comunicarea non verbala are la baza gesturile, mimica ce tin de limbajul trupului si care traduc emotiile si reactiile noastre.

- Comunicarea intrapersonala are loc la nivelul introspectiei, al dialogului cu sinele.

- Comunicarea interpersonala presupune existenta a cel putin doua persoane care realizeaza un schimb informational si functioneaza între un numar mic de indivizi (cerc restrâns), având rezultate cu atât mai favorabile, cu cât legatura dintre persoanele implicate în acest proces este mai strânsa.

- Comunicarea de grup este un tip de comunicare interpersonala, care se extinde la un numar mai mare de indivizi. În acest caz, gradul de implicare a participantilor variaza, unii fiind activi, iar altii manifestând pasivitate.

- Comunicarea de masa este data de faptul ca un emitator (individual sau colectiv) difuzeaza mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tiparit, ecran, microfon) spre unul sau mai multi receptori.

Plecând de la definitia comunicarii, care înseamna transmitere de informatii de la un emitator spre un receptor, se impun câteva considerente privitoare la etimologia si evolutia termenului de informatie.

Cuvântul „informatie” este derivatul verbului „a informa”, care provine din latinescul informare (= a da o forma). Termenul a aparut în secolul al XIII-lea si a fost utilizat mai ales în domeniul dreptului, fiind sinonim cu „ancheta cu depozitia scrisa a martorilor”. În preajma Revolutiei Franceze si o data cu aparitia primelor gazete, termenul de informatie primeste si acceptiunea de „a (se) informa, a cauta date”. În secolul al XIX-lea, când revolutia industriala genereaza o dezvoltare brusca a presei scrise, sensul termenului este acela de „a face public, a aduce oamenilor la cunostinta ceva”.

Aparitia radioului si a televiziunii au generat termenului acceptiunea pe care o are în prezent. Informatia este, asadar, o entitate specifica, este o componenta esentiala a procesului comunicational. Ea reprezinta un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri), care se transforma prin procesul de comunicare si genereaza noi semnificatii si interpretari.

Comunicarea reprezinta fundamentul structurilor sociale, dupa cum afirma omul de stiinta Paul Watzlanick, care definea comunicarea drept „conditia sine qua non a vietii omenesti si a ordinii sociale”. Alti autori privesc procesul comunicational ca fiind o premisa functional necesara pentru orice sistem social, precum si un proces social de baza. Astfel, societatea poate fi definita ca fiind sistemul format din toate trairile si actiunile comunicate. Sistemele sociale se pot alcatui si pot dainui doar daca persoanele care le definesc sunt legate unele de altele prin comunicare, caci actiunile comune ale indivizilor au la baza lor participarea la semnificatie, care este transmisa prin mesaje comunicationale. „Comunicatia” nu înseamna doar „comunicare”, ci si „comunitate, participare” (Kunczik 1998:12). Astfel, notiunea de „comunicare” devine una „de organizare”, deoarece actul comunicational reprezinta o premisa pentru actiunile organizate.

Pentru definirea conceptului de comunicare, unii autori considera ca exista sinonimul „interactiune”, deoarece, în procesul comunicational, functioneaza mecanismul de declansare a unei reactii. Conceptele de „comunicare” si „comportament” au, din aceasta perspectiva, acelasi înteles, iar „interactiunea” reprezinta desfasurarea alternativa de comunicatie în relatiile interpersonale. Transmiterea si perceperea mesajului individual constituie, în acest caz, procesul de comunicare.

Alti autori sunt de parere ca interactiunea si comunicarea reprezinta doua procedee total diferite, deoarece interactiunea trimite la caracteristici pur formale, în timp ce comunicarea se refera la aspecte de continut.

Alte definitii ale conceptului trimit la procesul de transfer informational.