Mass-Media și Societatea

Mass Media si societatea

= evolutii si modele =

Sec. 20 a demonstrat ca omul modern nu poate fi perceput în afara spatiului comunicarii. Presa a devenit un element vital pentru societate. Dezvoltarea exploziva a mass-media, inovatiile tehnologice, amploarea fenomenului comunicarii de masa si plasarea profesiei de jurnalist, asociata cu informatia si punerea sa în miscare, în centrul vital al societatii, reliefeaza un pariu câstigat pe cel putin 3 planuri:

1. Victoria politica – circulatia informatiei fundamentata de dreptul inalienabil la libera exprimare se afla la temelia vietii democratice.

2. Victoria tehnica – orice eveniment poate fi prezentat în timp real, aproape oriunde în lume, gratie sistemelor si echipamentelor tehnice performante.

3. Victoria economica – omologata de plasarea mass-media între activitati dinamice si cu largi perspective de dezvoltare în viitor.

Pentru a identifica sursa puterii presei, am putea porni de la sintagma lui Francis Bacon – “knowledge is power”; puterea de informare a provocat schimbari substantiale la nivelul moravurilor, obiceiurilor si chiar în structura sociala.

Se vorbeste din ce în ce mai insistent despre presa ca despre o alternativa functionala la institutiile statului. Mass-media raspund la nevoile omului modern de a fi informat, dar în acelasi timp dirijeaza emotiile publicului, ceea ce atrage raspunderea pentru deciziile pe care le ia societatea.

Mass-media au meritul incotntestabil de a fi vectorul purtator al informatiei si al fondului de cunostinte propriu al unei comunitati, catre cât mai multi dintre membrii sai. Mass-media au stabilit un adevarat monopol al informatiei, preluând o parte din functiile îndeplinite de institutiile statului.

Rolul crescând al media în domenii ca scoala, biserica, duce la o diluare a rolului creditat cu cea mai mare importanta: informarea.

Nu este gresit însa, daca vorbim despre rolul de depozitar al marturiei momentului istoric precis pe care îl traverseaza. Jurnalistul este un martor al clipei.

Pornind de la sintagma “presa este a patra putere”, remarcam situatia paradoxala în care se afla aceasta: pe de o parte se plaseaza pe palierul puterii, pe de alta parte, rolul esential (de informare) si misiunea sociala acceptata (de a se opune celorlalte trei puteri atunci când acestea lucreaza împotriva cetateanului), presa devine adversativa.

Potrivit acestei teorii, presa nu mai este decât în mica masura locul de dezbatere si exprimare a opiniei publice. Ea devine un instrument de control si cenzura al gesturilor celorlalte trei puteri, clasându-se pe o pozitie critica fata de puterea institutionala. La polul opus se afla presa obedienta.

În functie de ipostaza în care actioneaza, pot fi definite trei tipuri de raportare a presei fata de celelalte puteri:

1. A patra putere în stat

2. A patra stare a societatii

3. Câine de paza al democratiei.

Modelul presei ca a patra putere în stat nu este tocmai actual, având la baza un model ce a functionat sute de ani – sistemul de reprezentativitate, care împartea societatea în stari (categorii sociale). În acest sistem de reprezentativitate, fiecare stare era reprezentata în Parlament de un anumit numar de membri, conform importantei starii. Definita ca a patra stare, presa poate fi perceputa ca voce publica, sau reprezentant al categoriilor sociale ce nu sunt reprezentate altfel de institutiile statului.

Putem considera punctul de pornire în abordarea problematicii mass-media, dilema lui James Lull – “mass-media reflecta o realitate sociala, sau o creeaza?” – si una si alta.

Conceptul modern al libertatii presei capata substrat mai întâi în Marea Britanie, acolo unde lupta pentru eliminarea cenzurii a promovat patru tipuri de argumentatii, ce aveau ca punct de convergenta contestarea dreptului autoritatilor de a limita sau controla activitatea presei:

1. Abordarea teologica – opune cenzurii facultatea divina a ratiunii proprie fiecarui individ.

Milton nu pleda pentru eliminarea totala a cenzurii. El sustinea necesitatea interventiei statului pentru a elimina din presa materialele considerate periculoase.