Metode de cercetare

METODĂ ȘI METODOLOGIE

Metoda este definită ca modalitatea de obținere a anumitor rezultate în cunoașterea teoretică și cea practică. Termenul provine din limba greacă veche, în care “methodos” înseamnă cale, drum, mod de expunere și indică totalitatea demersurilor prin care omul reușește să cunoască un anumit fenomen, să producă un obiect sau să provoace deliberat modificări în realitatea materială obiectivă.

Metoda este definită (Epuran, 2005, p. 75) ca fiind modalitatea obținerii unor anumite rezultate în cunoaștere și în practică.

La momentul actual filozofia și logica științei stabilesc cu precizie și în detalii locul metodei în cunoașterea și cercetarea științifică. În general, orice metodă, fie ea metodă de cunoaștere sau metodă de producție industrială, implică cunoașterea legilor obiective pe baza cărora apar procedee sau sisteme de procedee pentru cunoaștere și acțiune practică. Legile cunoscute reprezintă latura obiectivă a problemei, iar procedeele de cercetare și transformare a fenomenelor constituie latura subiectivă a acesteia. Fiind legată de subiect, de cel care o aplică, metoda nu este independentă de lumea obiectivă, din contra, numai pe baza legăturii cu obiectul, pe baza cunoașterii legilor acestuia ea este un mijloc de progres în cunoaștere și acțiune.

Metoda este o componentă a științei, fiind latura cea mai activă a acesteia, modalitatea dobândirii cunoașterii științifice.

Termenul de metodologie este folosit pentru a indica știința despre metode, acea parte a filosofiei care se ocupă cu studiul teoretic al metodelor științifice. În acest sens, metodologia este doctrina metodei, teoria metodei, după cum o definesc cei mai mulți autori.

Metodologia unei științe reprezintă sistemul celor mai generale principii ale investigației, cercetării, deduse din sistemul legilor generale obiective stabilite.

Alături de principiile normative metodologice se vor afla și metodele concrete, așa numitele metode particulare și procedeele și tehnicile aferente lor și care constituie modalitatea manipulării unor complexe sau sisteme în vederea descoperirii noului.

Metodologia unei științe este (Epuran, 2005, p. 83) sistemul celor mai generale principii normative ale investigației, ale cercetării, deduse din sistemul legilor generale obiective stabilite de fiecare știință în domeniul său.

.

METODE DE CERCETARE

Pornind de la faptul că metoda provine din sistemele obiective create de știință în ansamblu sau de diferitele științe particulare, este firesc să constatăm o mulțime de metode, unele se aplică în mai multe științe, altele numai într-una.

Ampla dezvoltare a științelor în cea de a doua jumătate a secolului nostru a determinat restructurarea filozofică a acestora. Atât sub aspectul de teorie asupra metodelor, cât și ca ansamblu al metodelor de cercetare, metodologia științei postulează unitatea metodelor de cercetare, dincolo de deosebirile dintre metodele pe care le utilizează diferitele științe particulare.

Unitatea metodelor ca și unitatea științei provine din unitatea materială a lumii, din legitățile obiective ale fenomenelor lumii materiale, legitățile pe care fiecare dintre științele particulare le descoperă și le formulează sunt legitățile sistemului lumii materiale.

Clasificarea metodelor

Apariția permanentă a noi domenii de investigație și a noi științe a produs unele reconsiderări în privința metodelor de cercetare, unele științe transferând altora denumirea metodelor lor, care în fond sunt puncte de vedere din care este privită și cercetată realitatea unitară a lumii. La ora actuală denumirile științelor particulare nu au delimitarea rigidă dinainte și nici nu au exclusivitatea metodelor proprii.

Constituirea științelor de graniță a fost însoțită de un masiv împrumut de metode, care utilizate în anumite direcții noi, cu alte cerințe s-au desăvârșit și au devenit mai eficiente pentru însăși domeniile de origine.

Poate că este imposibil de precizat domeniile de origine, dar oricum observația este o metodă specifică științelor despre natură, experimentul aparține în mod deosebit chimiei, de unde s-a transferat în biologie, medicină și mai târziu în psihologie și pedagogie, iar ancheta este prin excelență o metodă a științelor sociale. Numărul metodelor este foarte mare, deoarece fiecare domeniu își creează propriile instrumente de investigație.

Astfel metodele de cercetare se împart în:

1. metode cu caracter general:

- m. istorică;

- m. studiului de caz.

- m. modelării;

- m. euristice ( tehnică interogativă, tehnice brainstorming-ul).

2. metode, procedee și tehnici de investigație (metode particulare):

- m. observației;

- m. experimentală;

- m. anchetei;

- m. studierii documentelor;

3. metode de analiză și interpretare:

- m. statistico-matematică;

- m. comparativă