Prezentarea în Public

Prezentarea în public este cel mai indicat mijloc de promovare a unei idei. Nimic nu poate înlocui şi nu poate fi mai convingător decât o discuţie pe viu. Pentru a fi eficientă însă, prezentarea trebuie să fie elaborată în corespundere cu unele reguli specifice. Cele mai esenţiale sunt descrise mai jos.

1. Clarifică obiectivul discursului. A vorbi în public, a te adresa unui auditoriu înseamnă a urmări trei rezultate: 1. să distrezi, să emoţionezi, să amuzi: aici ne aflăm în domeniul spectacolului, al show business-ului; 2. să informezi, să înveţi, să educi: aceasta este sfera pedagogiei, a culturii; 3. să influenţezi, să convingi, să vinzi: este zona acţiunii, a politicului. În funcţie de obiectivul discursului se construieşte o prezentare. De regulă, discursurile politice urmăresc următoarele obiective: schimbarea atitudinii şi schimbarea comportamentului, sau acţiunea.

2. Informează-te despre public. Cine sunt ei? Ce vor ei să audă? Ce informaţii au ei? Ce aşteaptă ei de la această prezentare? Cu cât mesajul va fi mai apropiat de aşteptările publicului, cu atât el va fi mai bine receptat. Cunoscând publicul, vei şti cum să-l abordezi pentru a-l informa şi a-l convinge mai eficient.

3. Abordează nu mai mult de două-trei subiecte esenţiale. Cel mai indicat ar fi dacă în discursul tău vei pune în dezbatere doar o singură problemă, vei analiza un singur domeniu, vei avea un obiectiv clar definit. Când ai de prezentat un singur subiect, ai avantajul că dispui de suficient timp pentru a-l trata în detalii. Dacă însă vei aborda mai multe subiecte, rişti să te împotmoleşti în prezentarea lor, iar analizarea acestor subiecte va fi insuficient de profundă şi explicită.

4. Respectă axioma principală a comunicării. Această axiomă sună în modul următor: “Mai întâi încearcă să înţelegi tu şi apoi fă-i şi pe alţii să înţeleagă”. Astfel, o prezentare reuşită este asigurată de o bună pregătire în domeniu. E mai preferabil să fii expert într-un domeniu îngust, decât să „pluteşti” într-un domeniu vast şi complex, încercând să o faci pe atotştiutorul. Fii competent şi bine documentat.

5. Elaborează discursul după schema: început, cuprins, concluzie. La început prezintă-te, anunţă despre ce vei vorbi. Scopul principal al introducerii este de a capta atenţia publicului. De asemenea, se urmăreşte şi atragerea simpatiei din partea acestuia. De aceea se pot folosi, mai ales de către vorbitorii experimentaţi, glume sau lucruri menite să creeze senzaţie. Construieşte apoi argumentaţia, prezentând dacă este posibil o istorie, o povestire (cu care publicul să se poată identifica), un exemplu practic, o pildă. Adu argumente solide în favoarea opiniei pe care o expui. În încheiere, prezintă succint o concluzie şi sugerează un mod de acţiune concret (de ex.: luaţi atitudine, organizaţi o adunare, ieşiţi la votare etc.).

6. Elaborează în detalii începutul. Introducerea, fiind partea de început a unei prezentări, trebuie să traseze linia de desfăşurare a discursului, conţinând ca elemente principale: - salutul; - prezentarea personală (numele şi prenumele); - enunţarea temei; - prezentarea ideii centrale a discursului (şi a argumentelor); - explicarea termenilor care urmează a fi folosiţi (definiţii), dacă este necesar. Enunţarea temei, a ideii principale şi a argumentelor încă de la începutul discursului este necesară pentru a putea oferi publicului o imagine despre întregul conţinut.

7. Pregăteşte un cuprins exhaustiv. Cuprinsul este partea discursului în care se prezintă argumentele şi se aduc dovezi în sprijinul acestora. Pe parcursul acestei secţiuni trebuie urmărite: - dezvoltarea ideii centrale; - dezvoltarea argumentelor: premisă, raţionament, concluzie; - exemple (dovezi) care să susţină argumentele.

8. Concluzia este esenţială. Concluzia, fiind partea finală, trebuie să ofere o privire de ansamblu asupra discursului. În cadrul ei, în măsura timpului rămas, trebuie urmărite pe scurt: - explicarea eventualelor neclarităţi apărute de-a lungul discursului (daca au o importanţă majoră în susţinerea ideii principale); - accentuarea punctelor puternice ale discursului; - privire de ansamblu asupra întregului discurs. Accentuarea punctelor puternice în finalul discursului oferă o garanţie sporită asupra faptului că acestea au fost reţinute şi că vor conta în luarea deciziei. Poţi finisa şi cu o întrebare care să fie urmată de un răspuns afirmativ-pozitiv din partea publicului. Străduieşte-te să obţii decizia şi angajamentul publicului de a acţiona. Umorul este o bună metodă de încheiere; în lipsa unei alt final elaborate, poţi să le spui un banc bun care să aibă o legătură clară cu subiectul abordat.

9. Respectă regula celor 5 W. În comunicarea publică, una din cele mai simple şi practice reguli de organizare a unui discurs este să răspunzi la cele cinci întrebări de bază (în engleză: Who? What? Where? When? Why?), adică: Cine? Ce? Unde? Când? De ce? A respecta regula, înseamnă a nu lăsa fără răspuns nici una din aceste întrebări în privinţa subiectelor pe care le abordezi.