Reportajul Radio

1. DEFINIŢII

Micul Dicţionar Enciclopedic defineşte reportajul ca „specie publicistică apelând adesea la modalităţi literare de expresie, care informează operativ asupra unor realităţi, situaţii, evenimente de interes general sau ocazional”. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române adaugă la această definiţie faptul că informaţiile sunt „culese, de obicei, de la faţa locului”.

„Etimologic, un reportaj este un raport. Şi unul şi celălalt informează. Dar scopurile lor sunt diferite. Raportul este un mijloc de comunicare între iniţiaţi. Reportajul este un mod de comunicare ce descrie marelui public spectacolul unui eveniment” (Ganz, 1988, p. 10).

„Prin definiţie, un reportaj raportează ceea ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat. El prezintă un eveniment, o situaţie, expune fapte” (Langlois, 1989, p. 103). “Reportajul este o povestire pe care o spunem: o povestire adevărată. Se plasează în mijlocul evenimentului. Îl clarificî, îi dă o perspectivă şi dă culoare informaţiei brute”(Jean-Dominique Boucher, 1995, p.9).

Enciclopedia on-line Wikipedia consemnează că “reportajul este o specie publicistică ce, în baza unor date culese de la faţa locului, informează opinia publică asupra problemelor de interes general sau ocazional constatate, cât mai real şi nepărtinitor”.

2. IDEEA

Munca reporterului este una creativă. Ca reporter eşti mereu în căutare de subiecte. Cum să le găseşti?

a) Fii atent la poveştile spuse de cei din jur. Pot fi o sursă de subiecte.

b) Nu neglija subiectele care vin spre tine. Nu întoarce niciodată spatele oamenilor care îţi spun că au un subiect pentru tine. Citeşte cu atenţie mailurile si scrisorile care vin la redacţie, chiar dacă ele sunt în număr foarte mare, încep în acelaşi mod banal, au greşeli de ortografie sau par neinteresante.

c) Altă sursă de idei sunt ziarele, posturile de televiziune sau de radio, agentiile de presă, informaţiile citite pe internet. O ştire apărută într-un ziar sau difuzată de un post TV ori de radio poate fi un bun punct de plecare pentru un reportaj. Citeşte ziarele ca un reporter, nu ca un cititor oarecare. Un cititor obişnuit parcurge în treacăt rubrica „vânzări-diverse” de la mica publicitate, unde cineva anunţă că îşi vinde un rinichi. Reporterul găseşte aici subiectul reportajului: vânzările ilegale de organe.

d) Uneori ideile vin pur şi simplu din întâmplările trăite de reporter. Dacă pentru a-ţi plăti impozitul ai fost plimbat timp de cinci ore de la un ghişeu la altul, ai un subiect: birocraţia. Dacă mergând pe stradă, te-ai împiedicat şi era să cazi într-un canal, iar când ai privit mai bine ai constatat că în canalul respectiv trăieşte o întreagă familie, ei, bine, ai un subiect pe cinste!

Pentru a transforma însă aceste întâmplări trăite în subiecte de reportaj îţi trebuie spirit de observaţie şi o atenţie veşnic trează. De reporter!

f) Subiectele îţi pot fi date din redacţie. În această situaţie, tot ce îţi rămâne de făcut este să ceri suficiente informaţii (şi să te documentezi îndeajuns), încât să reuşeşti să acoperi cât mai bine evenimentul.

g) Brainstorming-un poate fi o sursă de idei, după cum remarca C.Rich în “Writing and Reporting News” (2003, p 16).

Discutarea ideilor în redacţie sau cu alţi oameni, încercarea de a afla care sunt cele mai importante probleme din comunitate, pot releva subiecte.

Să spunem că ai reuşit, într-unul sau altul din modurile arătate mai sus, să găseşti ideea viitorului reportaj. Etapa următoare este…

3. DOCUMENTAREA

Pierre Ganz (1988) consideră că, după ce s-a decis asupra subiectului, reporterul trebuie să obţină cât mai multe informaţii despre:

– evenimentul în sine;

– protagoniştii evenimentului;

– cadrul în care se desfăşoară evenimentul;

– contextul în care se înscrie.

Informaţii despre eveniment. În cazul în care evenimentul este spontan, nu există timp pentru căutarea informaţiilor în bazele documentare sau pe internet. În schimb, dacă evenimentul este previzibil, de regulă reporterul ar trebui să găsească multe informaţii în aceste locuri. În plus, în cazul evenimentelor organizate, jurnaliştii primesc mape cu informaţii de presă, invitaţii care conţin detalii legate de eveniment, iar în cazul evenimentelor de amploare, organizatorii construiesc site-uri speciale.

Informaţii despre protagonişti. Reporterul trebuie să cunoască suficiente date despre protagoniştii evenimentului pentru a-i înţelege şi pentru a-i prezenta. Trebuie notate cu atenţie informaţiile fără de care nu se poate construi reportajul (numele complet, titulatura exactă a persoanelor implicate în eveniment).

Informaţii despre cadrul în care se desfăşoară evenimentul. În unele situaţii este important să se cunoască „topografia” locului, să se ştie detalii geografice sau care privesc arhitectura.

Informaţii despre contextul evenimentului (background). Fără aceste informaţii, reporterul riscă să nu înţeleagă sau să înţeleagă doar într-o mică măsură evenimentul. Datele de background se referă la istoricul evenimentului.

Dacă ai suficient timp şi dacă reportajul se pretează, „sapă în adâncime”. De exemplu, în cazul în care trebuie să faci un reportaj despre o explozie într-un bloc, cauzată de o scurgere de gaze. Sigur că, înainte de a pleca pe teren, trebuie să ştii elementele de bază (şi probabil că în acest caz nu mai ai timp de altceva!). Dar ar fi ideal să deţii informaţii complementare: câte astfel de explozii au avut loc în ultima jumătate de an? Care sunt măsurile de protecţie pe care Societatea de Distribuire a Gazului trebuie să le respecte? Au existat, anterior incidentului, plângeri din partea locatarilor? etc.