Rolul si Misiunea Agentiilor de Presa. Functia de Informare

Imagine preview
(9/10 din 8 voturi)

Acest curs prezinta Rolul si Misiunea Agentiilor de Presa. Functia de Informare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor: conf.univ. dr. Dorin POPA

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Mass Media

Extras din document

Rolul si misiunea agentiilor de presa. Functia de informare.

1. încercare de abordare a functiilor mass-media

Au existat, din partea unor cercetatori, tentative de imaginare a unei societati moderne în absenta mass-media. Acestia au recunoscut ca, desi critic al comunicarii de masa, vazându-i acesteia numai neajunsurile, numai bilele negre, nu poti imagina, în chip cu totul serios, existenta umana, de acum si din viitor, altfel decât însotita, ori chiar profund influentata, de catre mass-media. Mass-media, studiate cel mai adesea printr-o grila interpretativa generata de conceptul multifunctional numit schimbare, pot fi considerate ca fiind importante instrumente ale stabilitatii unei societati. În istorie, se poate costata ca, desi au suferit continuu ameliorari, modernizari ori chiar salturi tehnologice, mijloacele de comunicare de masa, pe importante perioade de timp, n-au fost transformate radical, constituind sisteme relativ stabile. Iar aceasta stabilitate a sistemului mass-media este un corolar al capacitatii sale continue de a oferi functii necesare existentei si reproducerii sistemului social. Functiile pe care sistemul mass-media le ofera la nivel social consolideaza, deci, stabilitatea sa si, atâta vreme cît societatea le reclama drept necesare, cu oricâte shimbari tehnologice ale unor mijloace, cu oricâte modificari impuse de noi realitati stiintifice dedicate comunicarii, sistemul mediatic va supravietui.

Semnificatia, locul si functiile mass-media în societate sunt studiate cu minutie, fiind proiectate noi teorii ale comunicarii, seducatoare si pline de reflectii inteligente. Specialistii noului teritoriu au parte de un statut privilegiat: celor ce se consacra profesional comunicarii mediatice, celor ce se situeaza constant atât de aproape de izvoarele actualitatii, mass-media le confera un soi de aura sau de autoritate  .

În toate statele democratice, recunoscându-li-se drepturile de a informa, comenta si critica, precum si rolul de vector al emanciparii, mass-media sunt, implicit, considerate a constitui centrul vital al vietii publice.

În 1947, în SUA, nou constituita Comisie a libertatii presei  Commission on Freedom of Press  publica raportul intitulat O presa libera si responsabila care va genera, în lumea anglofona, Teoria responsabilitatii sociale a presei. Teoria aceasta a impulsionat definirea functiilor mediatice, functii care, desi s-au manifestat, în timp, si alte optiuni, si-au pastrat, fiind fundamentale, valabilitatea.

Commission on Freedom of Press a precizat cinci criterii (standarde) pentru evaluarea corectitudinii si performantelor demersului jurnalistic si ale institutiilor mediatice. Acestea sunt:

1) Relatarea veridica, inteligenta si coerenta a evenimentelor curente, relatare careia i se confera o semnificatie.

2) Media constituie un forum pentru comentarii si discutii critice.

3) Presa trebuie sa reflecte proportional diversele grupuri care formeaza societatea în ansamblu.

4) Prezentarea cerintelor si valorilor pe care le are societatea; explicitarea acestora.

5) Presa trebuie sa asigure accesul deplin la informatiile curente.

Comisia a aparut ca urmare a unor vii discutii din societatea americana, imediat dupa razboi, dezbateri care deplângeau caracterul prea comercial si partizanatul presei. Criticilor virulente le-a urmat necesitatea de a se postula responsabilitatea sociala a presei, ajungându-se, astfel, la cele cinci etaloane, care, toate, refera asupra a ceea ce se numeste relatia dintre mass-media si societate. Din ele rezulta principalele functii mediatice: a) de informare (diseminarea informatiei), b) de interpretare (comentarea faptelor), c) de exprimare (expresiva) si d) functia critica.

Înca din anii 60, au existat cercetatori  precum Joseph Klapper , unul dintre pionierii studiului audientelor si efectelor mass-media  care au înteles ca mijloacele de informare în masa au mai degraba rolul de a întari comportamentele si atitudinile existente decît de a provoca schimbarea acestora. Acum, exista aproape unanimitate printre analistii fenomenelor mediatice în a sustine ca mass-media au functia de a întari si confirma regulile societatilor în care se manifesta. Acest fapt nu este contrazis nici de frecventele prezentari ale unor comportamente antisociale ori deviante de la normele social acceptate. Si asta pentru ca mediatizarea abaterilor, a exceptiilor cristalizeaza si revigoreaza noi solidaritati ori chiar solidaritati latente, neexprimate, suscita consensul. Consensul social poate fi un mijloc mai eficient de control decât coercitia sau forta, tine sa precizeze J.Lull , în dorinta sa de a demonstra ca mass-media pot fi instrumentele, de cele mai multe ori extrem de subtile, de sustinere a ideologiei dominante dintr-o societate si de impunere a hegemoniei unui grup social asupra altor grupuri. Ne-am putea gândi oare ca doua posibile astfel de grupuri ar putea fi constituite de grupul ofertantilor (de orice natura ar fi oferta: tehnologica, economica, turistica, politica etc.) si grupul cumparatorilor? Poate ca, desi simplista, aceasta ipoteza de lucru ar putea semnifica destul de adecvat gradul de complexitate a relatiilor de putere din lumea de astazi, trecând peste (sau neramânând la) de-acum uzatele si desemantizatele relatii hegemonice din lumea politica.

Exista o relatie biunivoca între mass-media si audienta sa, relatie ce face obiectul de studiu pentru specialisti din cele mai variate domenii, care încearca sa descifreze cât mai exact natura, functionarea si consecintele acestei interactiuni fundamentale a lumii noastre. În aceste studii, accentele cad pe dinamica relatiei dintre emitator si receptor, modelul psihologic (behaviorist)  care a explicat multa vreme procesele comunicarii utilizând principiul determinist clasic al cauzalitatii liniare, neinteresându-se de receptare si nici de contextele socio-culturale ale producerii mesajelor  fiind retinut doar în datele sale istorice si în interesul pe care l-a acordat emitatorilor. Relatiile de interdependenta pe care presa le sustine cu institutiile sociale, politice, culturale ori economice stârnesc enorme energii de întelegere, explicare si redefinire a unui întreg cadru general, supus mereu înnoirilor, contestatiilor si aparitiei de noi si provocatoare ipoteze. Tine de evidenta ca acum problemele care sunt legate de tehnicile de producere si difuzare a mesajelor au trecut în plan secund, prim-planul find captat de cercetarile care vizeaza clarificarea cadrului relational dintre mass-media si societate. Aceste relatii sunt discutate preponderent printr-o serie de concepte care au centrul de interes axat pe trei termeni: functiile presei ori consecintele globale, efectele presei si rolurile presei. Mass-media sunt considerate, în unele formulari, sisteme de conectare a indivizilor cu câmpul social, dar si elemente ale acestui câmp. Deci, fortând usor lucrurile pentru a reliefa impactul mediior si importanta lor covârsitoare în ansamblul relatiilor care se stabilesc în societate, putem spune, pe baza afirmatiei de mai sus, ca indivizii sau subgrupurile sociale se conecteaza prin mass-media (si) la mass-media. Desi pare autarhica aceasta formulare, ea nu face decât sa reliefeze un adevar, dar si sa evidentieze importanta studiului, extrem de laborios si de necesar, al mass-media. Aparitia teoriilor comunicarii de masa si continua lor proliferare se petrec într-un orizont de asteptare dinamic.

Abordarile media prin prisma nevoilor receptorilor comunicarii vor parea mai târziu unilaterale, dar în anii 60-70, când au debutat, au reprezentat o adevarata schimbare de macaz, au deschis perspective importante de studiu si de întelegere. Audienta, din pasiva, devine dinamica si activa, iar interactiunea acesteia cu media presupune intentionalitate si cautare de diverse satisfactii. Apoi, este reliefata concurenta careia îi sunt supuse mass-media prin existenta altor surse care pot oferi gratificatii si recompense ori împlinirea diverselor nevoi umane. Apare, astfel, o noua întrebare: cum si de ce folosesc oamenii media?

Fisiere in arhiva (1):

  • Rolul si Misiunea Agentiilor de Presa. Functia de Informare.doc