Scriitura de Presă

Prima regula ce trebuie respectata, este urmatoarea: trateaza scriitura de presa altfel decât literatura. Cele doua stiluri, chiar daca au multe în comun, sunt diferite. Cea mai importanta etapa în procesul scrierii unui articol este ceea ce s-ar putea numi procesul de sedimentare a informatiilor culese în timpul documentarii, informatii trecute prin filtrul propriei judecati. Este absolut obligatoriu sa se întocmeasca, mental, o schita a materialului ce urmeaza a fi scris, cu ierarhizarea aproximativa a etapelor si elementelor-cheie. Simpla însiruire a unor cuvinte/fraze frumos colorate nu este suficienta. În general, textele jurnalistice sunt complexe, nu atât de limpezi cum si-ar dori autorul. La scrierea unui astfel de test, trebuie sa se tina cont de toate aspectele relevate si, mai ales, de interesul cititorului. Evident, nu trebuie scapata din vedere semnificatia reala a subiectului si nici impactul pe care stirea/materialul îl va avea asupra cititorilor.

Planificarea unui text este diferita în functie si de tipul materialului: este o stire „fierbinte”, o informatie de fapt divers sau una de interes uman etc. În cazul materialelor de mici dimensiuni planificarea se poate face rapid, în minte, dar în cazul articolelor lungi se impune schitarea unui plan, în scris. A face o schita de articol nu este dovada de amatorism, dimpotriva atesta seriozitatea cu care este tratat subiectul si munca jurnalistului în general. Schita, planul articolului nu trebuie sa fie foarte detaliat, ci trebuie sa puna în ordine principalele componente ale articolului si, eventual, creionata maniera în care elementele vor fi legate între ele.

Claritatea

Fiecare articol trebuie sa fi clar în conceptie, organizare si limbaj. Daca un articol nu este suficient de clar, trebuie rescris. Stendhal spunea: „Eu cred ca exista o singura regula: claritatea. Fara claritate, întreaga mea lume se destrama”.

HG Wells: „Scriu cât de direct pot, asa cum merg cât de drept pot, pentru ca este cel mai bun mod de a ajunge unde vreau”. Aceste reguli sunt mai valabile pentru scriitura de presa decât pentru orice altceva.

Ø Pentru a explica ceva altora, trebuie mai întâi sa întelegi tu însuti, pe deplin, acel lucru. Lucrurile trebuie sa fie clare, înainte de a fi asternut primul cuvânt pe hârtie. Fiecare etapa trebuie introdusa într-o naratiune, fiecare eveniment într-o secventa si fiecare treapta într-un rationament. Când se sare de la A la C i se lasa cititorului sarcina de a-si da seama ca între cele doua s-a mai întâmplat B. Acest lucru este enervant, da nastere la confuzii si uneori induce în eroare. De asemenea, nu trebuie lasate goluri în rationamente, cititorul nu are cum sa cunoasca modul de gândire al ziaristului.

Ø Nu trebuie sa se plece de la premisa ca cititorul este deja familiarizat cu subiectul sau, chiar, ca l-ar cunoaste în amanunt!

Un reporter pierde destul timp pentru a se documenta în legatura cu un subiect ajungând sa se familiarizeze cu domeniul respectiv, ceea ce nu i se poate cere cititorului (mai ales când este vorba de domenii tehnice, specializate etc.)

Un alt aspect de urmarit este continuitatea (follow-up) unui material. Nu trebuie sa se considere ca cititorul a memorat, fara gres, informatiile publicate anterior, ci ca este nevoie, tot timpul, de notite de reamintire, rezumate sau recapitulari.