Verigile Funcționale ale Limbajului

Intentia noastra nu este aceea de a creea un inventar al definitiilor comunicarii, dar se cuvine sa fim informati cu opiniile cele mai autorizate ale aceleiasi discipline. Am aflat, pentru început, ca: comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sisteme de simboluri si mesaje. Pe de alta parte, comunicarea îsi focalizeaza interesul pe acele situatii comportamentale în care o sursa transmite un mesaj numit R, cu intentia de a-i influenta comportamentele ulterioare. Comunicarea este o realizare sociala, un proces al transmiterii unei structuri între componentele unui sistem care poate fi identificat în timp si în spatiu (am vazut, de pilda, o forma de comunicare, în etapa biblica e evolutiei omului). Comunicarea are o functie sociala si în ideea ca ea dirijeaza comportamentul uman printr-o serie de reguli. Vorbim de un ansamblu de norme verificate în timp, având prestigiul etic recunoscut de o comunitate umana (sa ne gândim, de exemplu, la formulele de salut din lumea satului).

Comunicarea se petrece în clipa în care persoanele atribuie o semnificatie mesajelor referitoare la comportament. Se spune ca si celelalte vietati comunica si un recunoscut poet din perioada totalitara  Mihai Beniuc- avea un doctorat în Inteligenta si psihologia animalelor. Noi însa credem în comunicarea umana. Considerând astfel, pentru noi comunicarea reprezinta un proces, dar unul mutual, mai precis, fiecare parte o influenteaza pe cealalta, un proces dinamic si reciproc.

Emitatorul transmite informatii unei alte parti, dar receptorul poate fi reprezentat de mai multe persoane. Între cele doua componente ale comunicarii exista un proces interactiv, marcat prin feed back.

În schema, am incercat sa urmarim verigile functionale ale limbajului. De ce? Cunosc, din cultura mea generala, ca limbajul reprezinta un produs al mintii. Din punct de vedere functional, dinamic, limbajul are o desfasurare în flux si se realizeaza prin interactiunea a doua componente: