Extras din curs
Cea mai bună aproximare într-un spaţiu prehilbertian. Definire şi caracterizare
Un spaţiu prehilbertian este un dublet (F,u) în care F este un spaţiu vectorial cu scalari în corpul R (sau C), iar u un produs scalar, adică o aplicaţie: u:F x F → R (f1,f2) → <f1,f2> cu f1,f2 F, având proprietăţile:
linearitate <f1+f2, f3>=<f1,f3> + <f2,f3>,
<c.f, f>=c.<f, f2>,
121comutativitate <f1, f2> = <f2, f1>
definire pozitivă <f, f> ≥ 0
nesingularitate <f, f> = 0⇔f = 0
Exemple:
F=R3 <x,y>=Σ=31iiiyx
F=C([a,b]) <f,g>=()()()∫ badxxwxgxf
()()(Σ= =m1iiiixwxgxfg,f
Fie F un spaţiu prehilbertian şi G F un subspaţiu al său de dimensiune finită, adică având un număr finit de elemente liniar independente.
Definim norma unui element f F prin
Cel mai bun aproximant în sensul celor mai mici pătrate a unui element f F în subspaţiul G este un element g cu proprietatea f,ff=
Teorema 1 Condiţia necesară şi suficientă ca g* G F să fie cel mai bun aproximant a lui f F este ca <f-g*, g>=0, g G. gfmingfGg−=− ∗
Condiţia este necesară; fie g* cel mai bun aproximant al lui f F şi presupunem că există g1 astfel încât <f-g*,g1>=k≠0. Pentru un element 121*2ggkgg+= avem =−−−−=−−=−121*121*2222ggkgf,ggkgfgf,gfgf 2122*114121*21**gkgfg,ggkg,gfgk2gf,gf−−=+−−−− *2gfgf−<−, ceea ce contrazice ipoteza că g* este cea mai bună aproximare, adică k=0.
Condiţia este suficientă : fie g G astfel ca <f-g1, g>=0, g G .
1║f-g║2=<f-g,f-g>=<f-g1-(g-g1), f-g1-(g-g1)>= ║f-g1║2+║g-g1║2 adică
║f-g1║<║f-g║ ceea ce implică g1=g*.
Teorema 2 Cea mai bună aproximare în sensul celor mai mici pătrate g* G a lui f F este unică.
Presupunem că există două cele mai bune aproximaţii g1* şi g2* ale lui f, ceea ce implică:
1
<f-g1*, g>=<f-g2*, g>=0, pentru g G şi în particular pentru g=g1*-g2* ║g1*-g2*║2 = <g1* - f + f - g2*, g> =0g,gfg,gf0*10*2=−−−44344214434421,adică g1*=g2*.
Pentru o bază, u1,…,un din G (i.e. pentru un set minimal de elemente liniar independente), un element oarecare g G şi cel mai bun aproximant se exprimă ca
ΣΣ====n1kn1kk*k*kkucg,ucg ΣΣ===−=−=−n1jj*jn1jjj**0u,gfcuc,gfg,gf n:0j,0u,gfj*==− jj*u,fu,g= Σ==n1kjjk*ku,fu,uc Σ===n1kjjkkn:1j,u,fu,uc
Sistemul poartă numele de sistem normal
Sistemul normal este simetric (produsele scalare fiind comutative, în general) şi rău condiţionat. Determinantul sistemului poartă numele de determinant Gram.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metode Numerice - Curs 8.pdf