Analiza constructivă și funcțională a sistemului de frânare

CAPITOLUL.1.

1 .ANALIZA CONSTRUCTIVA SI FUNCTIONALA

A SISTEMULUI DE FRANARE

Frânarea este procesul prin care se reduce partial sau total viteza de deplasare a automobilului. Capacitatea de franare prezinta o importanta deosebita ce determina direct necesitatea activa a automobilului si posibilitatea de monitorizare integrala a vitezei si acceleratiei acestuia in timpul exploatarii. In timpul franarii o parte din energia cinematica acumulata de autovehicol se transforma in energie termica prin frecare, iar o parte se consuma pentru invingerea rezistentelor la rulare si a aerului care se opune miscarii.

Eforturile depuse pentru evolutia sistemului de franare in cadrul sigurantei active a automobilului. Astfel s-a micsorat spatiul de franare prin reprezentarea fortelor de franare proportionale cu sarcina statica si dinamica a puntii, s-au inbunatatit stabilitatea miscarii si reversabilitatea automobilului in timpul procesului de franare prin introducerea dispozitivelor de antiblocare cu comanda electronica, fiabilitatea si siguranta in superizare prin marirea de circuite de actionare si proliferarea franelor suplimentare pentru incetinire.

1.1.Rolul sistemelor de franare

Sistemul de franare al automobilelor trebuie sa realizeze:

-reducerea vitezei de deplasare pana la o valoare dorita, inclusiv pana la oprirea lui, cu o acceleratie cât mai mare si fara deviere primejdioasa de la traiectoria de mers;

-mentinerea constanta a vitezei a atovehicolului in cazul coborarârii unei pante lungi;

-mentinerea autovehicolului in stare de stationare pe teren orizontal sau pe panta;

-sa fie capabil de anumite acceleratii impuse, sa asigure stabilitatea autovehicolului in timpul franari, fara sa fie progresiva, fara socuri, distributia corecta a efortului de frânare pe punti sa nu necesite din partea conducatorului un efort prea mare pentru actionarea sistemului;

- conservarea calitatilor de franare ale autovehicolelor in toate conditiile de drum intalnite in exploatare; sa asigure evacuarea caldurii in timpul fanarii; sa aiba fiabilitate ridicata; sa prezinte siguranta în functionare în toate conditiile de lucru; reglarea socurilor sa se faca cît mai rar si comod sau chiar in mod automat; sa intre rapid în functionare; frânarea sa nu fie influenta de denivelarile drumului(datorita deplasarii pe verticala a rotilor) si blocarea rotilor de directie; sa permita imobilizarea autovehicolului în panta în cazul unei stationari de lunga durata.

Sa nu permita uleiului, impuritatilor sa intre la suprafata de frecare; forta de frânare sa actioneze în ambele sensuri de miscare al autovehicolului; frânarea sa nu se faca decat la iterventia conducatorului autovehicolului; sa fie conceput, construit si montat astfel încât sa reziste fenomenelor de coroziune si îmbatranire la care este supus autovehicolul; sa nu fie posibila actionarea concomitenta a pedalei de frana si apedalei de acceleratie; sa aiba o functionare silentioasa sa aiba constructie simpla si ieftina.

Cresterea continua a calitatii dinamice ale automobilelor si a traficului au accentuat importanta sistemului de franare in asigurarea recursivitatii circulatiei.

Eficacitatea sistemului de franare asigura punerea in valoare a performantelor de viteza ale automobilului, deoarece de el depinde siguranta circulatiei cu viteze mari. Cu cat sistemul de franare este mai eficace cu atat vitezele medii de deplasare cresc, iar indicii de exploatare ai automobilului au valori mai ridicate.

In procesul franarii automobilului are loc o miscare intarziata, datorita in primul rand actiunii fortelor de frecare asupra unor tambure sau discuri solidare cu rotile automobilului.

Un sistem de franare trebuie sa aiba urmatoarela calitati:

-eficacitate – care ne precizeaza prin deceleratia obtinuta, fiind limitata de valoarea aderentei dintre pneu si cale si de factorii si biologici, omenesti(receptivitatea la acceleratii foarte mari);

-stabilitate – care constitue calitatea automobilului de mentinere a traiectoriei in procesul franarii, depinzand de tipul franelor, natura si starea caii, performantele impuse etc, fiind foarte importanta din punct de vedere a circulatiei rutiere;

-fidelitatea – calitatea franei de a obtine acceleratii identice la toate rotile, pt un efort de actionare determinat, in toate conditiile de drum si de incarcatura. Asupra acestei calitati o influenta deosebita o au agentii externi (umiditatea, temperatura), conditiile tehnice de lucru ale franelor si mai ales stabilitatea coeficientului de frecare al garniturilor;

-confort – calitatea care contribuie la cresterea securitatii circulatiei rutiere, deoarece un inalt grad de confort (progesivitatea franarii, eforturi reduse la pedala pt o cursa judicios aleasa, absenta zgomotelor si vibratiilor) nu solicita peste masura atentia conducatorului, micsorand deci oboseala acestuia.

Stabilitatea automobilului la franare depinde de uniformitatea distributiei fortelor de franare la rotile din stanga si din dreapta, de stabilitatea fortelor momentului de franare in cazul unor variatii posibile ale coeficientului de frecare (de obicei intre 0,28-0,30) si de tendinta franelor spre autoblocare. Daca momentul de franare nu se abate de la valoarea de calcul mai mult de 10-15% atunci stabilitatea sistemului de franare poate fi mentinuta usor cu ajutorul volanului.