Direcție Asistată

A. GENERALITĂŢI

Sistemul de direcţie este un ansamblu de organe care servesc la orientarea roţilor de direcţie ale automobilului.

Pentru a efectua un viraj corect, este necesar ca orientarea roţilor să se facă de aşa manieră astfel încât toate roţile automobilului să se deplaseze în jurul unui centru instantaneu de rotaţie.

• Rolul sistemului de direcţie

Rolul sistemului de direcţie este acela de a asigura o bună maneabilitate şi o bună stabilitate a automobilului.

Maneabilitatea şi stabilitatea direcţiei sunt elemente hotărâtoare pentru asigurarea unei siguranţe în timpul circulaţiei.

Maneabilitate –manevrarea cât mai uşoară cu eforturi cât mai mici efectuate de conducător.

Stabilitate –capacitatea sistemului de direcţie de a readuce roţile de direcţie la poziţia de mers în linie dreaptă ca urmare a apariţiei unor momente de redresare pe timpul efectuării virajelor. Această stabilitate depinde de geometria punţii (semipunţilor) faţă şi de mărimea unghiurilor de aşezare a roţilor directoare

• Cerinţele sistemului de direcţie

a) Să asigure un viraj corect la toate razele de întoarcere –raza minimă să fie cât mai redusă;

b) Să aibă randamentul ridicat –altfel spus, pierderile prin frecare din mecanismul de direcţie să fie mai mici;

c) Să fie ireversibil –şocurile primite de roţi în timpul rulării să nu se transmită la volan;

d) Să asigure un număr egal de rotaţii pentru aceeaşi rază de întoarcere la stânga sau la dreapta;

e) Să asigure o înclinare minimă a roţilor directoare pentru a evita alunecarea în timpul rotirii pe suprafaţa de rulaj;

f) Să fie compatibil cu sistemul de suspensie, astfel încât oscilaţiile roţilor în plan orizontal să fie cât mai reduse – efectul Giroscopic;

g) Să asigure o conducere comodă, întreţinere uşoară, durabilitate mare, preţ de cost redus.

• Clasificare

a) În funcţie de amplasarea volanului pe automobil:

- stânga;

- dreapta.

b) În funcţie de amplasarea roţilor directoare:

- faţă;

- spate;

c) În funcţie de construcţia mecanismului de direcţie:

- cu raport de transmitere constant;

- cu raport de transmitere variabil;

d) În funcţie de modul de acţionare al direcţiei:

- mecanică;

- mecanică cu servomecanism pneumatic, hidraulic, electric;

- hidraulic;

Servomecanismele nu sunt necesare numai pentru micşorarea efortului la manevrare, dar şi pentru menţinerea direcţiei de mers a automobilului la viteze mari, în cazul unei pene de cauciuc.

e) După tipul mecanismului de direcţie:

- mecanisme melcate;

- mecanisme cu cremalieră;

- mecanisme cu şurub;

- mecanisme cu manivelă;

- mecanisme cu roţi dinţate;

- mecanisme combinate;

f) În funcţie de poziţia trapezului de direcţie:

- în faţa axei roţilor directoare;

- în spatele axei roţilor directoare;

g) În funcţie de construcţia transmisiei trapezului de direcţie poate fi întreg sau din mai multe elemente care se regăsesc la suspensia independentă a roţilor de direcţie.

B. COMPONENŢĂ ŞI FUNCŢIONARE

1. Direcţia asistată constant

a. Circuitul hidraulic

Principiul de funcţionare constă în acţionarea hidraulică a unui piston cu dublu efect solidarizat în mişcare de translaţie cu cremaliera sistemului de direcţie. Distribuţia uleiului sub presiune se face de către o valvă rotativă ( distribuitor ) funcţie de sensul de rotaţie al volanului. Asistenţa hidraulică este modulată ( reglată ) datorită unui regulator de presiune integrat în pompă.

Sistemul hidraulic este de tip ,, centru deschis " adică pompa debitează în permanenţă un debit reglat oricare ar fi turaţia pompei.

• Concluzii

Un sistem de direcţie trebuie să răspundă în general următoarelor cerinţe:

- să ofere o asistenţă maximă pentru manevrele de parcare

- filtrarea neregularităţilor căii de rulare

- asistenţă minimă la viteze ridicate

- inexistenţa jocurilor în articulaţii

- raport de demultiplicare adecvat

- rază de bracaj minimă

- readucerea roţilor directoare pe poziţia corespunzătoare mersului rectiliniu după efectuarea bracajelor

• Funcţionarea fără acţionarea volanului