Elemente pentru Transmiterea și Transformarea Mișcării

Elementele pentru transmiterea şi transformarea mişcării au, în general, rolul d e a transmite şi transforma mişcarea, fie cantitativ (de la o viteză la alta), fie calitativ (din rotaţie în translaţie sau invers). Ele sunt denumite, adeseori, şi transmisii mecanice.

- prin contact indirect (roţi de curea, lanţ)

Din această prezentare putem spune că transmisiile mecanice pot fi:

- roţi cu fricţiune

- roţi dinţate

- roţi de curea

- roţi cu lanţ

Raportul cantitativ cu care se transformă viteza unghiulară sau turaţia se numeşte raport de transmitere.

(II.1)

unde: 1, n1 – sunt viteza unghiulară, respectiv turaţia elementului conducător

2, n2 – sunt viteza unghiulară, respectiv turaţia elementului condus

Semnul plus, luat convenţional, corespunde mişcării în acelaşi sens, iar semnul minus în sensuri contrare.

Există mecanisme la care i12 = constant şi mecanisme la care raportul de transmitere este variabil (variatori). Dacă i12 < 1 (n1 < n2), variatorul este reductor (demultiplicator) iar dacă i12 > 1 (n1 > n2), variatorul este multiplicator.

Dacă se notează cu Mt1 momentul transmis de elementul conducător, momentul la elementul condus va fi:

Mt2 = i12 Mt1 (II.2)

în care  reprezintă randamentul transmisiei.

II.2. Transmisii prin roţi de fricţiune

II.2.1. Caracterizare. Rol funcţional

Roţile de fricţiune reprezintă cea mai simplă cale de transmitere a mişcării de rotaţie. Transmiterea mişcării de la roata conducătoare 1 la cea condusă 2 se realizează prin contact direct, prin intermediul forţei de frecare care apare pe periferia roţilor, ca urmare a apăsării reciproce a celor doi arbori cu forţa Q (fig.II.1).

Condiţia de funcţionare : Mf 12  Mt (Mt – momentul de torsiune ce trebuie transmis, Mf – momentul de frecare) sau

Mf 12 = kaMt (II.3)

unde ka = coeficientul de siguranţă la alu

necare (ka = 1,05 1,2).

Fig.II.1

Clasificarea roţilor prin fricţiune:

- după poziţia arborilor - arbori paraleli (roţi cilindrice) - arbori perpendiculari (roţi conice)

- după raportul de transmitere :

- i = constant - i = variabil (variatoare cu fricţiune)

Avantaje: construcţie simplă, ieftină, funcţionare liniştită, fără zgomot şi vibraţii, posibilitatea patinării la suprasarcini.

Dezavantaje: exercitarea unor reacţiuni mari în lagăre, necesită dispozitive suplimentare pentru forţa de apăsare, uzură rapidă, randament relativ mic η = 0,85 0,9, puteri relativ mici de transmis P  20 kW, viteze periferice mici v 10 m/s, i = variabil cu sarcina ca urmare a alunecării.

Materiale: cu coeficient de frecare ridicat, rezistenţă mare la uzare, de aici importamţa cuplului de material.

Exemplu:

II.2.2. Roţi cu fricţiune