FRA

Pe întreaga sa durată de viaţă, automobilul, ca orice alt gen de maşină, are nevoie de o serie de lucrări de întreţinere, depanare şi reparare, care se execută atunci când apare nevoia sau se efectuează preventiv. Aceste lucrări au rolul de a menţine şi de a reface starea tehnică a automobilului astfel încât să facă faţă solicitărilor în exploatare. Lucrările respective, diferenţiate pe grade de complexitate, sunt numite intervenţii tehnice.

- Intervenţia tehnică reprezintă orice lucrare sau complex de lucrări cu caracter preventiv sau corectiv ce se execută întâmplător sau la perioade stabilite pentru menţinerea şi refacerea stării tehnice a automobilului şi pentru adaptarea lui la cerinţele noi de exploatare

1.1. Intervenții tehnice

1.1. Intervenții tehnice

- Întreţinerile tehnice sunt intervenţiile tehnice preventive executate la anumite termene, pentru menţinerea stării tehnice a autovehiculului şi prevenirea defecţiunilor.

- Lucrările de conservare sunt intervenţii tehnice preventive executate pentru conservarea stării tehnice a autovehiculului pe perioade lungi de nefuncţionare. Aceste lucrări mai au şi rolul de a reduce efectele îmbătrânirii automobilului.

1.1. Intervenții tehnice

- Reparaţiile sunt intervenţii tehnice cu caracter corectiv, ce se execută întâmplător sau periodic, pentru refacerea parţială sau totală a capacităţii de lucru a automobilului.

- Reparaţiile curente (Rc) sunt intervenţii tehnice corective ce se efectuează întâmplător, atunci când automobilul se defectează. Cum defectările sunt aleatoare, reparaţiile capitale depind de apariţia şi caracterul defecţiunii.

- Reparaţiile medii (Rm) sunt intervenţii tehnice corective de volum mediu, care se planifică anticipat şi constau în repararea completă a unuia sau a două agregate şi revizuirea celorlalte părţi.

- Reparaţiile capitale (RK) sunt intervenţii tehnice corective de complexitate maximă, ce constau în demontarea completă a automobilului, recondiţionarea sau înlocuirea pieselor defecte, asamblarea, rodarea şi vopsirea automobilului, astfel încât acesta, după efectuarea reparaţiei capitală, să aibă indici de funcţionare apropiaţi cu cei ai unui nou. Reparaţiile capitale se execută la termene planificate, în unităţi specializate, cu producţia organizată în flux industrial.

1.1. Intervenții tehnice

- Modificările constructive sunt intervenţii tehnice executate automobilului când acesta trebuie să funcţioneze în condiţii noi de exploatare şi la cerinţe noi.

- Modificările de parametru constau în lucrări de modificare a construcţiei ce vizează îmbunătăţirea unor parametri funcţionali (consum, viteză, frânare, rezistenţă la uzură etc.).

- Modificările pentru schimbarea destinaţiei se fac la automobilele care, având o destinaţie dată, trebuie folosite pentru o altă destinaţie.

1.2. Necesitatea obiectivă a intervenţiilor tehnice

- În automobilul care lucrează se produc două feluri de procese: utile şi dăunătoare. Procesele dăunătoare au loc atât în timpul funcţionării, cât şi în timpul perioadelor de repaus. Procesele utile se produc numai când automobilul funcţionează.

- După viteza cu care se produc, procesele dăunătoare pot fi:

- procese cu viteză lentă, desfăşurate în ani, luni, zile: uzură, corodare, depuneri de zgură, calamină şi piatră, sulfatarea bateriilor;

- procese cu viteză medie, desfăşurate în ore şi minute, provocate de variaţia condiţiilor de exploatare: supraîncălzirea, suprarăcirea, modificarea compoziţiei amestecului, încălzirea frânelor la coborârea pantelor, anihilarea frânelor la trecerea prin vad;

- procese cu viteză mare, desfăşurate în secunde şi fracţiuni de secundă: vibraţii, inversarea sensului forţei de frecare, detonaţii.

- Excluderea proceselor dăunătoare este imposibilă, deoarece ele sunt provocate de factori obiectivi. Prin întreţineri şi reparaţii se pot reduce urmările acestor procese.

- Necesitatea obiectivă a intervenţiilor tehnice este de două feluri: fizică și economică.

1.2.1. Necesitatea fizică a intervenţiilor tehnice

Cauza principală, de natură fizică, ce determină necesitatea intervenţiilor tehnice o constituie neuniformitatea de funcţionare a pieselor componente. Cauzele pentru care piesele au durate de serviciu diferite sunt următoarele:

- existenţa în automobil a pieselor active şi pasive, ce se degradează cu viteze diferite;

- uzarea neuniformă a pieselor active, ca urmare a solicitărilor diferite la care sunt supuse;

- varietatea mare a formelor de frecare şi uzare;

- imposibilitatea practică de realizare a pieselor active cu durată de serviciu egală cu cea a pieselor pasive;

- existenţa pieselor din materiale diferite, care rezistă în mod diferit la aceleaşi solicitări;

- imposibilitatea prevenirii prin proiectare a defecţiunilor şi dereglărilor din exploatare;

- influenţa diferită a condiţiilor de exploatare asupra automobilului şi a diferitelor părţi ale acestuia.

1.2.1. Necesitatea fizică a intervenţiilor tehnice

Pentru a ilustra necesitatea fizică a intervenţiilor tehnice presupunem că automobilul este format din trei categorii de piese care se uzează cu viteze diferite de lucru. Evoluţia uzurii poate fi prezentată într - un fascicul de drepte ca în figura 1.1. Curba L, caracterizată de relaţia U1=K1- t, reprezintă piesele cu viteză de uzare lentă, având o durată mare de funcţionare; curba M (U2=K2- t) reprezintă piesele cu viteza de uzare medie, cu durata de funcţionare la jumătate din durata de funcţionare a celor cu viteză lentă; curba R (U3=K3- t) reprezintă piesele cu viteza de uzare rapidă, cu durata de funcţionare egală cu un sfert din cea a celor cu viteză lentă de uzare, sau cu jumătate din cea a pieselor cu viteză medie de uzare.

1.2.1. Necesitatea fizică a intervenţiilor tehnice

Considerând că uzura creşte proporţional cu timpul de utilizare şi că automobilele sunt formate din aceste trei categorii de piese şi reprezentând grafic perioada corespunzătoare reparaţiei capitale, evoluţia în timp a acestor piese este prezentată în figura 1.2.

1.2.1. Necesitatea fizică a intervenţiilor tehnice

- Din grafic rezultă că piesele cu viteză de uzare rapidă se înlocuiesc după timpul de funcţionare t3, atunci când uzura lor atinge nivelul maxim admisibil (UM). Piesele cu viteza de uzare medie se înlocuiesc după timpul de uzare t2, când se schimbă, pentru a doua oară, piesele din prima categorie. Piesele cu viteză de uzare lentă se înlocuiesc după timpul de uzare t1, când se înlocuiesc din nou piesele din primele două categorii.

- Perioadelor de timp t1, t2, t3, le corespund intervenţii capitale determinate de volumul de piese ce trebuie înlocuite şi volumul de muncă necesar acestor înlocuiri. Aceste intervenţii trebuie respectate potrivit periodicităţii stabilite de uzina constructoare. Se poate spune că automobilul poartă în el, încă de la fabricaţie, germenii viitoarelor reparaţii. Automobilele noi reprezintă un anumit gen de semifabricate, ce nu pot funcţiona pe perioada normată de serviciu decât prin executarea unui anumit număr de intervenţii tehnice, care reprezintă o continuare, pe timpul exploatării, a procesului de fabricaţie a automobilului (continuare transferată în sfera exploatării).