Impactul Energetic al Sistemelor de Transport Asupra Resurselor Energetice

INTRODUCERE

Lucrarea abordeaza problemele legate de utilizarea carburanţilor (benzine, motorine, carburanţi speciali), lubrifianţilor (uleiuri pentru motoare, uleiuri pentru angrenaje, fluidelor speciale pentru lubrifiere, unsorilor , materialelor speciale pentru lubrifiere) precum şi cele ridicate de performanţele şi utilizarea maselor plastice, cauciucurilor, materialelor cu funcţii acustice, materialelor de fricţiune, materialelor de protecţie, materialelor ceramice speciale, sticlei, cărbunelui activ şi fluidelor tehnice auto (lichide de răcire, lichide de frână, electro-liţi etc). În continuarea prezentării acestor materiale este abordată problema reciclării materialelor auto.

Prezenta lucrarea are practic două părţi.

*O parte însemnată a acesteia o cuprinde chimotologia (chimia-motor-logos sau logia), o nouă ştiinţă care a apărut datorită faptului că activitatea de concepţie şi perfecţionare a automobilului trebuie să ţină cont şi de utilizarea carburanţilor, a lubrifianţilor şi a altor materiale specifice, în corelaţie cu condiţiile de exploatare.

Chimotologia poate fi definită ca ştiinţa care studiază teoria şi practica utilizării raţionale a carburanţilor şi materialelor lubrifiante la motoare, în strânsă dependenţă cu producţia materialelor de exploatare auto, cu sistemele tehnice pentru care sunt destinate şi ca condiţiile de exploatare.

Ea ridică două feluri de probleme:

• principale - când motorul se proiectează să lucreze cu materiale de exploatare noi;

• secundare - care sunt generate de necesitatea modificării calităţii materialelor de exploatare datorită unor cauze: tehnice (legate de fiabilitatea, de depoluarea automobilelor etc.), economice, energetice, ecologice şi internaţionale.

Problemele chimotologice pot fi analizate în două feluri:

• cu ajutorul unui sistem cu trei elemente: motor (automobil) - carburant - lubrifiant, caracterizat prin legături biunivoce între elemente şi prin variaţia în lanţ a caracteristicilor de calitate proprii elementelor, schiţat în figura 1;

• cu ajutorul unui sistem cu patru elemente: motor (automobil) - carburant - lubrifiant - exploatare, caracterizat printr-o independenţă completă între elementele sale, determinată de acţiunea mai multor factori.

Figura 1. Prezentarea schematică a unui sitem cu trei elemente,

cu conexiunile lui biunivoce

A. Natura şi calitatea uleiului influenţează comportarea carburantului în procesul de ardere, prin fenomenele care apar determinate de:

• conţinutul în fracţii volatile şi în fracţii grele;

• natura şi calitatea aditivilor cu influenţă directă asupra: cantităţii şi compoziţiei depunerilor ce se formează în motoare, eficienţei şi duratei de utilizare a catalizatorilor.

B. Natura şi calitatea carburantului, în special caracteristicile de volatilitate şi capacitatea antidetonantă a acestuia, influenţează performanţele uleiului prin:

• diluţia reziduală a uleiului, cu efect negativ asupra capacităţii portante a peliculei lubrifiante;

• nivelul termic asigurat, în funcţie de calitatea arderii, cu influenţă asupra viscozităţii şi capacităţii lubrifiante a uleiului;

• modul de degradare al uleiului, cantitatea şi compoziţia depunerilor care se formează în camera de ardere.

C. Motorul, în funcţie de particularităţile sale constructive, impune o serie de cerinţe de calitate carburantului, din care amintim:

• un anumit nivel antidetonant (CO) pentru m.a.s., sau anumite calităţi de autoaprin-dere (CC) pentru m.a.c.;

• capacitate lubrifiantă suficientă (ex. la motorine) pentru a preveni deteriorarea elementelor în mişcare ale sistemului de injecţie;

• puritate, din punct de vedere al conţinutului de particule, puritate biologică;

• volatilitate convenabilă, în funcţie de regimul termic de exploatare şi de condiţiile climatice concrete de funcţionare a autovehiculului;

• un nivel maxim pentru compuşii cu influenţă importantă asupra emisiilor poluante.

D. Pentru a funcţiona în siguranţă într-un domeniu larg de temperatură şi pentru o durată de utilizare cât mai lungă, motorul impune o serie de cerinţe de calitate uleiului, din care amintim:

• viscozitate suficientă la cald şi totodată convenabilă la frig;

• capacitate detergent - dispersantă şi neutralizantă bună;

• calităţi antiuzură cât mai bune.