Mașini Unelte

I.1. Necesitatea introducerii comenzilor numerice

Creşterea cerinţelor de precizie a prelucrării corelata cu creşterea productivităţii muncii la prelucrarea prin aşchiere, au dus la evoluţia Maşinilor- Unelte, evoluţie atât din punct de vedere al constructorului, cât şi al utilizatorului. Această evoluţie sa datorează dezvoltării componentelor electronice, cât şi al aplicării informaticii industriale.

Maşina-unealtă convenţională înmagazinează o cantitate de informaţii care i se atribuie sub diferite forme încă din faza de proiectare. Informaţia din faza de execuţie face ca aceasta să capete o anumită individualitate cu o destinaţie tehnologică.

Informaţiile înmagazinate sunt în cea mai mare parte fixe, modificarea lor parţială necesitând modificări constructive. Prin caracterul de permanenţă al informaţiilor pe care maşina-unealtă le-a înmagazinat în faza de proiectare şi execuţie, aceasta capătă o rigiditate în ceea ce priveşte posibilităţile de utilizare pe care le au, grupa de flexibilitate pe care le dăm maşinii, complică construcţia şi costul.

Pentru a mări posibilităţile maşina-unealtă convenţionale, acestea sunt prevăzute cu instalaţii electrice, electronice, hidraulice sau pneumatice sau combinaţii ale acestora care aduc şi acestea un plus de informaţii fixe, mărind şi ele la rândul lor contribuţia de informaţii pe care maşina-unealtă le poate transmite piesei de prelucrat, crescând flexibilitatea maşinii.

Intervenţia muncitorului, rămâne totuşi un factor determinant în obţinerea piesei, el dă comenzile necesare şi supraveghează procesul.

Complexitatea maşinii şi a piesei de prelucrat reclamă o mână de lucru calificată şi mai conştiincioasă. Aceste însuşiri sunt dominate de subiectivismul specific uman: oboseală, neatenţie, lipsă de promptitudine în situaţii critice, care fac din om un operator nu tocmai perfect

I.2. Repere în evoluţia masinilor-unelte si a tehnicii comenzii numerice

Odată ce oamenii au început să lucreze cu pietre şi diverse unelte, a apărut necesitatea construirii unor mijloace rudimentare de prelucrare.Acestea constituie premizele viitoarelor maşini-unelte.

Figura 1.1.Modalitate de prelucrare a gaurilor

(5000Î.H)

Primele premize, privind operaţia de strunjire şi frezare, au apărut in Evul Mediu ceea ce a constituit un prim mare pas in dezvoltarea maşinilor – unelte ulterioare. Pentru punerea in mişcare a maşinilor se folosea puterea apei sau forta omului.

Figura 1.2.Meşteşugar la strung (1425) Figura 1.3.Maşină de frezat actionată de apa.(1615)

Revoluţia industrială realizată în secolele XVIII - XIX, a condus la o dezvoltare rapidă a maşinilor-unelte. Apariţia motorului cu aburi ca „cel mai puternic motor” şi cea a saniei şi păpuşii mobile sunt cele mai importante descoperiri în domeniul tehnic.

Figura1.4. James Watt

(inventatorul motorului cu aburi)

Figura 1.5. Henry Maudalay

(inventatorul saniei şi păpuşii mobile)

Figura 1.6.Cutie de viteză Figura 1.7.Cărucior Figura 1.8.Păpuşă mobilă

În 1775,J.Wilkinson a construit o maşină pentru găurirea ţevilor de tun,iar H.Maudsley,în anul 1797,a realizat primul strung.

Iniţial,maşinile erau conduse de la o unitate centrală prin transmisie cu curele.

Figura 1.9. Atelier cu strunguri (aprox. 1850)

Mai târziu, maşinile-unelte au avut propriile elemente de acţionare, s-a creat astfel mai mult spaţiu în atelierele de lucru, rezultând şi o productivitate mai mare .

Figura 1.10. Atelier cu strunguri (anii 1950)