Extras din curs
Rezistenţa materialelor se analizează fiecare ER sau subansamblu numai în situaţia
de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare, aşa că valoarea torsorului forţelor
exterioare, ce acţionează asupra unui ER sau subansamblu, este totdeauna egal cu
zero.
În cele câte urmează prin forţă se va înţelege noţiunea de forţă generalizată:
forţă sau moment.
În Rezistenţa materialelor noţiunea de forţă exterioară cuprinde atât forţele
aplicate pe suprafaţa ER cât si cele distribuite pe întreaga masă a materialului
cum sunt: greutatea, forţele de inerţie, forţele electromagnetice, datorită dilatării
împedicate, etc., precum şi forţele de legătură dintre (ER) numite reacţiuni.
Forţele exterioare se pot clasifica astfel:
a) după natura lor:
- sarcini sau forţe active;
- reacţiuni sau forţe de legătură.
b) după locul de aplicare:
- de suprafaţă sau de contur, ce se aplică în exteriorul ER;
- de volum sau masice, ce sunt distribuite în întregul volum al ER.
c) după mărimea suprafeţei pe care se aplică, forţele de suprafaţă pot fi:
- concentrate, ce se consideră aplicate într-un punct şi constituie o
schematizare a forţelor distribuite pe o suprafaţă foarte mică, în raport cu
suprafaţa (ER), (fig. 2.1,a);
- distribuite, ce se repartizează uniform sau cu intensitate variabilă pe
o suprafaţă sau în lungul unei linii (fig. 2.1,b).
Forţele concentrate se măsoară în N, kN, MN, etc. iar cele distribuite pe
suprafaţă se măsoară în N/m2 sau Pa, N/mm2 sau MPa, kN/m2, etc. iar cele distribuite
în lungul unei linii în N/m, kN/m, etc.
Sarcinile aplicate (ER) pot fi clasificate astfel:
a) După provenienţă:
-sarcini permanente, ce-şi păstrează intensitatea constantă (exemplu:
greutatea proprie a ER);
-sarcini utile formate din acelea ce rezultă din rolul funcţional al ER
(exemple: greutatea autovehiculelor pentru un pod, încărcătura
Preview document
Conținut arhivă zip
- Rezistenta Materialelor 2.pdf