Antiemetice, Antispasticele și Vitaminele

Tratamentul greturilor si varsaturilor implica atat administrarea de medicamente antivomitive (antiemetice) cat si reechilibrarea hidroelectrolitica a pacientului. Aceasta a doua etapa este obligatorie, chiar daca greata si voma trec de la sine si nu impun administrarea unor medicamente specifice. Greata si voma pot sa apara in multe situatii, cum ar fi:- administrarea de medicamente (cand reprezinta un efect advers important, in special in cadrul terapiei anticanceroase)- gestatie- rau de miscare- patologie infectioasa gastrointestinala- diverse afectiuni hepatice, pancreaticeGreata persistenta poate determina o pierdere durabia a apetitului, iar voma excesiva provoaca hipocloremie, hipokaliemie, alcaloza, deshidratare.

Antivomitivele sau antiemeticele combat simptomatic voma. Actioneaza in majoritate la nivelul formatiunilor centrale implicate in actul vomei: - centrul vomei- zona chemoreceptoare declansatoare din bulb- nucleii vestibulari.Ele interfera cu functia unor neurotransmitatori:-dopamina, serotonina – la nivelul zonei chemoreceptoare declansatoare- acetilcolina la nivelul centrului vomei si al sistemului labirintovestibular.In cazul raului de miscare, greata si voma se datoreaza stimularii excesive a aparatului vestibular; in acest caz – sunt controlate prin scopolamina si antihistaminice.Altele actioneaza periferic in arcul reflex al vomei.

Antivomitive cu acţiune centrală – sunt substanţe care inhibă centrul vomei. Unele medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, favorizând tranzitul normal, sunt propulsive gastro-intestinale (prokinetice). Efectul prokinetic (propulsiv gastrointestinal) rezultă din următoarele mecanisme:- activarea directă a receptorilor colinergici muscarinici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din musculatura netedă gastrointestinală;- inhibarea acetilcolinesterazei (enzima ce catalizează degradarea acetilcolinei) cu acumularea acetilcolinei la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale;- creşterea eliberării de acetilcolină în sinapsele neuroefectoare parasimpatice gastrointestinale prin stimularea neuronilor motori primari din plexul mezenteric.Clasificarea. antagoniştii dopaminei: 1 fenotiazine: fenotiazine neuroleptice aminoalchilice (clorpromazina) şi piperazinalchilice (proclorperazina, tietilperazina), 2.benzamide: metoclopramid;b. antagoniştii serotoninei: ondansetron granisetron, tropisetron;c. antihistaminice: – fenotiazine: prometazina, feniramina;- cinarizina;d. parasimpaticolitice (anticolinergice centrale): scopolamina (acţionează şi asupra centrilor vestibulari, fiind activă în răul de mişcare).

Histamina (imidazoletilaminA) este o amina biogena.• Se gaseste in tesuturile animale, in unele plante si bacterii, veninuri si secretii iritante. • La om, histamina se formeaza in cea mai mare parte in plamani, piele si mucoasa gastrointestinala, respectiv in formatiuni granulare din mastocite si leucocite bazofile si, in cantitati mai mici, in alte celule din epiderm, mucoasa gastrica, precum si in anumiti neuroni si este secretata pe masura formarii. • Se formeaza prin decarboxilarea histidinei sub actiunea histidin-decarboxilazei. • Histamina ingerata sau provenita de la bacteriile intestinale, este repede eliminata din organism.• Agresiunele fizice sau chimice pot determina eliberarea histaminei cu fenomene patologice locale sau generale.

Functiile histaminei• controleaza stimulator secretia gastrica acida (impreuna cu acetilcolina si gastrinA) si are rol de factor de reglare locala a microcirculatiei • eliberata din mastocite, ca urmare a interactiei antigen - anticorp (sau a unor agresiuni fizice sau chimicE), devine principalul mediator a alergiilor de tip I, avand astfel un rol important in alergii si raspunsurile alergice - manifestarile clinice ale acestui tip de alergie sunt : urticaria, edem, rinita seroasa, soc anafilactic. • intervine in patogenia biochimica a inflamatiei;• favorizeaza procesele anabolice de crestere si reparare tisulara;• stimuleaza terminatiile senzitive pentru prurit si durere;• probabil are si rol de mediator in transmisia impulsului nervos la unele sinapse din creier.