Biobazele

1. INTRODUCERE

Animalele de laborator sunt folosite pe scară largă în lucrările de cercetare științifică de bateriologie, toxicologie, culturi de țesuturi sau organe, micologie, fiziologia pielii, imunologie, biologie reproducției etc. Lucările de cercetare ce utilizează animale impun acestora o bună condiție fiziologică și pretind cele mai bune condiții pentru cazarea și hrănirea lor. Statusul fiziologic al animalului de laborator depinde de un mare număr de factori, printre care și spațiul de cazare, microclimatul și hrana.

Creșterea animalelor de laborator trebuie să constituie o activitatea științifică condusă și controlată de specialiști, care vor urmări nu numai obținerea unor animale sănătoase, dar și crearea unor linii cu performanțe majore. Astfel, înmulțirea și creșterea animalelor de laborator se realizează în crescătorii amenajate în acest scop, numite biobaze.

2. AMENAJAREA BIOBAZELOR

Conform Convenție Europene de la Londra, din anul 1986, privind protecția animalelor de laborator, adăposturile în care se întrețin animalele destinate experimentării trebuie să asigure un comfort apropiat de cel din mediul natural. Amplasarea biobazelor se va face în urma analizei condițiilor bioclimatice, microclimatice, agroeconomice, hidrologice si geografice, urmărindu-se asigurarea unui mediu optim pentru dezvoltare.

Astfel, se recomandă: amplasarea biobazei pe un teren plan cu profil geologic normal pentru asigurarea scurgerii de suprafață, alegerea amplasamentului în zone cu vegetație forestieră în vederea beneficierii de un microclimat corespunzător fără variații de temperatură și umiditate, construirea crescătoriei în zone în care debitul de apă potabilă poate satisface necesarul cantitativ și calitativ.

Referitor la condițiile economice și organizatorice ale amplasării biobazelor, este bine să se aibă în vedere următoarele :

- Apropierea față de traseul liniei electrice de înaltă tensiune și de sursa de alimentare cu energie electrică;

- Accesele scurte față de drumurile publice, la care se racordează drumul interior;

- Apropierea față de așezările urbane sau rurale, care să asigure necesarul de forță de muncă;

- Sistematizarea verticală a biobazei trebuie făcută în rambleu pentru asigurarea scurgerii apelor meteorice;

- Suprafață de teren afectată biobazelor va fi împrejmuită cu gard din plasă de sârmă, cu porți rabatabile sau glisante, cu sisteme de siguranță, pază și alarmare pentru a împiedica pătrunderea persoanelor neautorizate sau a animalelor străine.

De asemenea, se va evita amplasarea biobazelor în imediata apropriere a drumurilor intens circulate, a centrelor populate sau fermelor zootehnice, precum și în aproprierea întreprinderilor care, prin procesul de producție, degajă fum, gaze, praf etc.

Când în biobază se cresc mai multe specii de animale, se vor amenaja adăposturi separate pentru fiecare specie, în funcție de particularitățile biologice ale acesteia și de scopul care se urmărește.

Pe lângă adăposturile specifice, ficare biobază va dispune de următoarele utilități: pavilion administrativ, birouri, vestiare, sală de mese, grup sanitar, filtru sanitar-veterinar, punct sanitar veterinar cu farmacie, izolator, crematoriu, centrală termică, grup elctrogen, punct trafo, gospodărie de apă, construcții pentru spălarea și decontaminarea cuștilor, stelajelor, magzin pentru furaje și materiale, bucătării furajere, baza furajeră, parc auto, depozit de carburanți, basculă, pichet de stingerea incendiilor etc.

Pentru o bună funcționare a biobazei, în afară de utilajele și instalațiile tehonologice, aceasta trebuie să fie prevazută cu instalații termice și de ventilație, instalații sanitare, instalații electrice și instalații aferente centralei termice.

Schema unei biobaze.