Farmacologie

ANTIBIOTICE

In sens restrans, se definesc ca substante antimicrobiene elaborate de celule vii. Obisnuit se obtin prin extractie din culturi de mucegaiuri, bacterii sau actinomicete, in ultimul timp si prin semisinteza sau sinteza.

Antibioticele au un spectru antimicrobian mai larg decat cel al sulfamidelor (cu exceptia penicilinei). Unele actioneaza bacteriostatic (cloromicetina, tetraciclinele), altele bactericid (penicilina, streptomicina).

Introduse in organism, antibioticele se cupleaza cu proteinele serice, active fiind numai fractiunile libere. Concentratiile serice maxime ale antibioticelor apar la ½ - 2 ore si se mentin destul de putin, circa 4 – 6 ore, impunandu-se deasa repetare a administrarilor (astazi inconvenientul este evitat prin folosirea derivatilor de tip retard).

Sunt medicamente putin toxice. La fel ca si in cazul sulfamidelor, in terapie, dozele initiale trebuie sa fie de atac, in caz contrar putandu-se instala antibiorezistenta.

In terapie se obisnuiesc asocierile de antibiotice, care duc la largirea spectrului prin potentiere reciproca; dar trebuie sa se sublinieze ca: -nu se asociaza oligozaharidele intre ele, intrucat se insumeaz efectele lor toxice;

-nu se asociaza penicilina cu tetraciclina si cloramfenicolul, pentru ca in afara de faptul ca penicilina este bactericida, iar tetraciclina si cloramfenicolul sunt bacteriostatice, exista alta incompatibilitate importanta: penicilina actioneaza in faza de multiplicare logaritmica, efectul sau bactericid fiind stanjenit de efectul bacteriostatic al celorlalte doua antibiotice care se produce in aceeasi faza.

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR:

A. Grupa betalactaminelor (peniciline si cefalosporine):

1. peniciline naturale

2. peniciline de semisinteza

3. cefalosporine

B. Grupa aminoglicozidelor

C. Grupa tetraciclinelor

D. Grupa cloramfenicolului

E. Grupa macrolidelor

F. Grupa falselor macrolide

G. Grupa peptolidelor (sinergistine)

H. Grupa polipeptidelor ciclice

I. Grupa altor antibiotice

1. antibiotice antifungice

2. antibiotice folosite in apicultura

3. antibiotice citostatice

A. GRUPA BETALACTAMINELOR (PENICILINE SI CEFALOSPORINE)

1. PENICILINE NATURALE

Aceste peniciline sunt elaborate de cipercile inferioare Penicilium notatum, Penicilium chrysogenum si Penicilium crustosum si izolate din mediile de cultura ale acestora. Din punct de vedere chimic, penicilinele naturale au un nucleu de baza –acidul 6 aminopenicilanic– format dintr-un ciclu tiazolic si unul betalactamic, la care se alatura un alt radical, diferit dupa felul penicilinei: -pentenil pentru penicilina F;

-benzil pentru penicilina G;

-parahidroxibenzil pentru penicilina X;

-N-heptil pentru penicilina K.

Benzilpenicilina (penicilina G). Penicilina naturala, in practica utilizandu-se sarurile de Na si de K, numite si peniciline cristaline, termostabile si solubile in apa. Se foloseste si sarea procainica, aproape insolubila in apa (pentru obtinerea formelor retard).

Penicilina cristalina se descompune usor in mediu acid, din care cauza nu se administreaza per os (este atacata in stomac). Devine inactiva repede si daca se gaseste in solutie apoasa (nu se pastreaza mai mult de 24–48 ore la frigider).

Unitatea internationala – UI – este cantitatea de penicilina minima dizolvata in 1 ml apa care impiedica dezvoltarea stafilococului auriu (tulpina determinata) pe un diametru de 24 mm; 1 UI = 0.6 gamma penicilina standard; 1 mg penicilina = 1670 UI.

Farmacocinetic, penicilina se absoarbe foarte bine daca se introduce i.m.; injectata s.c., produce durere la locul injectarii. Absorbtia este, de asemenea buna in urma administrarii sub forma de aerosoli.

Difuzeaza in sange unde in 15–30 minute se instaleaza o penicilinemie eficienta d.p.d.v. terapeutic, care se mentine circa 3 ore. In practica, repetarile injectiilor se fac la 3–4 maximum 6 ore.

Nu se distribuie in meninge, SNC, maduva osoasa. Deoarece medicamentul are o molecula mare, moleculele complexului format cu proteinele fiind si mai mari, penicilina nu trece in lichidul cefalorahidian, mai ales cand meningele este normal. Greu difuzeaza si prin seroase, cornee, cristalin si chiar in cavitatile pleurala si pericardica, la fel in articulatii (de aceea, la aceste niveluri, penicilina se introduce in situ). Dintre transformarile mai importante, se amintesc cuplarea cu serinele (cam 50% din doza administrata) si hidrolizarea (desfacerea ciclului betalactamic).