Fiziologia Sistemului Nervos

Între animal şi mediul său de viaţă se realizează schimburi permanente de informaţie,energie şi materie.

Integrarea animalului în mediul său de viaţă se realizează de către sistemul nervos în colaborare cu organele de simţ, sistemul endocrin şi sistemul locomotor.

Toate aceste organe si sisteme de organe interacţionează în realizarea funcţiilor de relaţie: sensibilitatea si mişcarea.

Anatomic şi funcţional, SISTEMUL NERVOS cuprinde : 1 SISTEM NERVOS CENTRAL (AX CEREBROSPINAL SAU NEVRAX) format din:

MĂDUVA SPINĂRII

ENCEFAL:

trunchi cerebral

mielencefalul (bulbul rahidian)

metencefal (puntea, cerebelul, ventriculul IV)

mezencefal (pedunculii cerebrali, tuberculii cvadrigemeni)

diencefal (talamus, hipotalamus, corpii geniculaţi, epifiza, hipofiza, ventriculul III)

telencefal (emisferele cerebrale, bulbii olfactivi, ventriculii I şi II şi corpii striaţi).

2 SISTEMUL NERVOS PERIFERIC format din :

NERVI (SPINALI SI CRANIENI)

GANGLIONI (SPINALI, CRANIENI, VEGETATIVI)

NEURONUL

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos.

Neuronul, unitate principală a sistemului nervos este o celulă adaptată la recepţionarea şi transmiterea informaţiei

Conceptul de neuron a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele.

Om aprox 100 bilioane neuroni

Corpul neuronului 5 – 12 microni

Axonul lungime 1 metru

STRUCTURA NEURONULUI

Neuronii au de obicei un singur nucleu mare şi poziţionat central. Aici se produce o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.

Reticulul endoplasmatic rugos prezintă ribozomi sub forma corpusculilor Nissl(sau corpi tigroizi). Axonii nu conţin corpusculi Nissl (şi deci nu participă la sinteza de proteine).

Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de Ca++ din neuron.

Microfilamentele, neurofilamentele si microtubulii formează citoscheletul neuronului.

Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic şi pentru sinteza unor neurotransmiţători.

Corpul celular şi dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanţă deosebită în recepţionarea şi transmiterea semnalelor prin canalele ionice.

Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: 1- teaca de mielină (izolare electrică),

2 - teaca celulelor Schwann (secretoare de mielină)

3 - teaca Henle (nutriţie, protecţie).

Teaca de mielină este întreruptă pe alocuri de nodurile Ranvier.

Mielina este o substanţă lipidică (sfigmomielina) aflată în compoziţia citoplasmei

celulelor Schwann (în sistemul nervos periferic), sau

a celulelor Oligodendrocite (în sistemul nervos central). Ambele tipuri de celule sunt nevroglii.

Celulele Schwann se rulează în jurul axonului, spiralând lamela tecii de mielină. Celulele Schwann sunt delimitate între ele de nodurile Ranvier. În nodurile Ranvier din sistemul nervos central, axolema vine în contact direct cu lichidul extracelular. Mielina are un aspect alb strălucitor şi rol de izolator bioelectric.