Ihtiopatologie - Boli la pești

1 DACTILOGIROZA

Dactilogiroza este o parazitoză branhială care se manifestă frecvent în fermele ciprinicole și salmonicole, fiind periculoasă în special pentru puiet.

Boala este cunoscută în Europa încă de la începutul secolului XX, în prezent devenind o parazitoză cosmopolită, cu o arie geografică largă.

Sunt sensibile la boală toate speciile de pești de cultură, în principal puietul acestora, din heleștee, iazuri, cum sunt crapul, ciprinidele asiatice,pastrav, ca și anghila (Anguilla anguilla L., 1758), somnul american (Ictalurus nebulosus nebulosus Le Sueur, 1819) din sistemele recirculante.

Etiologie

Agenții provocatori ai dactilogirozei sunt numeroase specii de Dactylogyrus, cu specificitate pentru gazdele lor.

Speciile genului Dactylogyrus au corpul alungit, turtit dorso-ventral, de până la 1 mm (rar 2 mm) lungime și 0,1—0,3 mm lățime. La partea anterioară a corpului prezintă 4 papile contractile în vârful cărora se deschid canalele unor glande ce secretă o substanță lipicioasă necesară deplasării pe substrat și 4 pete pigmentare. La extremitatea posterioară se află discul de fixare prevăzut cu 2 cârlige mari centrale (anehore), în formă de seceră, bifurcate, unite prin una sau două plăci de legătură și 14 cârlige mici, simple, așezate marginal .

Paraziții sunt hermafrodiți, ovipari. înjumătățea anterioară a corpului, se află organul copulator, format din două baghete chitinoase.

Forma și mărimea cârligelor centrale (anchorelor) de la nivelul discului de fixare, sunt caractere ce servesc la diferențierea speciilor de Dactylogyrus.

în general, speciile de Dactylogyrus sunt periculoase numai în cazul unor infestări masive ale branhiilor peștilor, situații ce au loc în crescătoriile cu densități mari de populare. Aceleași specii de paraziți care, în crescătorii declanșează îmbolnăviri, în apele naturale, datorită unei parazitări de intensitate redusă, nu provoacă peștilor stări patologice.

Epizootologic, patogenie

Sursele de paraziți în dactîlogiroză sunt peștii infestați cu specii de Dactylogyrus, cei purtători (sălbatici sau de cultură), precum și apa, echipamentele, lucrătorii care vehiculează ouăle, larvele sau chiar adulții viermilor.

Infestarea gazdelor se efectuează cu larvele eclozate din ouăle depuse pe branhiile peștilor parazitați sau ajunse în apă, sol.

Larvele ajung în cavitatea branhială odată cu apa, sau pe corpul gazdei, de unde migrează și se fixează pe lamelele branhiale, continuându-și evoluția.

Acțiunea patogenică a speciilor de Dactylogyrus este mecanică, toxică, spoliatoare, provocând în zonele branhialc unde se fixează, inflamații, hemoragii, necroze.

Manifestări clinice

Peștii intens parazitați prezintă semne de hipoxie, sunt agitați, se aglomerează la suprafața apei, la instalațiile de alimentare și evidențiază disfuncție respiratorie; treptat, ei devin hipodinamici, nu se mai hrănesc, slăbesc.

In cavitatea branhială se acumulează mucus, branhiile capătă o colorație marmorată, se albesc, prezintă inflamații, puncte hemoragice, necrotice; prin hiperplazie epitelială, se îngroașă. Cantitatea de oxigen fixată de sânge la nivelul branhiilor devine insuficientă, peștii dând semne de anoxie.

Moartea survine prin asfixie, peștele rămânând cu operculele depărtate.

Dactilogiroză este foarte gravă pentru puietul speciilor de cultură, în special cel de crap, la care, la dimensiunile mici ale acestuia (sub 7 cm), paraziții se pot fixa pe întreaga lungime a lamelelor branhiale. In aceste situații și în condiții de densități mari, mortal itățile pot fi de peste 50%.

Diagnostic

Dactilogiroza se poate diagnostica ușor, pe baza semnelor clinice și prin examinarea microscopică, în stare nativă, a raclatelor branhiale. Examenul la lupa, permite evidențierea paraziților și examinarea morfologiei acestora. Prezența celor 4 papile și 4 pete pigmentare la extremitatea anterioară a viermelui, ca și a discului de fixare la extremitatea posterioară, înzestrat cu 2 cârlige mari centrale și 14 cârlige mici marginale, confirmă parazitarea cu o specie de Dactylogyrus.

Profilaxie și tratament

Având în vedere gravitatea parazitozei și pierderile pe care le poate provoca în fermele piscicole, se impun unele măsuri care să prevină apariția îmbolnăvirii, iar daca ca s-a declanșat, să ducă la stingerea epizootiei.

- Ca măsuri profilactice se recomandă:

- apa de alimentare a bazinelor cu pești de cultură să provină din surse

libere de gazde purtătoare de paraziți (în special ciprinide); este indicată decantarea ei

în prealabil, timp de 5-8 zile;

- instalațiile de alimentare cu apă a heleșteelor să fie prevăzute cu site,

filtre, care să împiedice pătrunderea speciilor de pești sălbatici;

- reproducătorii, înainte de a fi introduși în bazinele de reproducere, să fie

trecuți prin baie antiparazitară;

- toamna, primăvara, la sortarea materialului piscicol, puietul nedezvoltat,

sub dimensiune, să nu mai fie introdus în bazinele de creștere vara a 11-a fiind posibil

purtător de paraziți; acesta poate fi crescut separat, într-un bazin special;

- în bazinele de creștere, să nu se introducă puiet în amestec cu alte

vârste;

- toate categoriile de bazine, periodic, să fie vidate și dezinfectate cu var

nestins;

- la achiziționarea puietului din alte unități, acesta trebuie controlat și

supus carantinei;

- toate echipamentele, instalațiile, uneltele de pescuit, periodic se vor

dezinfecta cu var;

- menținerea permanentă a unor condiții igienice în fermele piscicole.

- Ca măsură de tratament în dactilogiroza, dacă ea s-a declanșat, se recomandă

băile antiparazitare, mai eficiente fiind:

baia de scufundare a peștelui într-o soluție de amoniac 30%, în doză de 1 ml/l apă, timp de 30 secunde;

- baia de lungă durată (timpul de îmbăiere variază între 15-20 minute,

dacă peștele este scos din apă și trecut prin baie, sau poate fi de 24 h dacă tratamentul

se aplică direct în bazin) într-o soluție de Trichlorfon sau derivat al acestuia (Dipterex,

Neguvon), recomandată de Asociația Europeană a Ihtiopatologilor (SchlotfeLted, H.J.;

et al., 1995), după cum urmează:

-lg/3 m cub apă pentru ciprinide

2 GIRODACTILOZA

Girodactiloza este o parazitoză a tegumentului, înotătoarelor și branhiilor multor specii de pești dulcicoli și marini.

Boala se manifestă frecvent la unele ciprinide și salmonide, fiind afectat în special la puietul de crap, ciprinide asiatice, păstrăv indigen, păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss Walb., 1792), din sistemele intensive și superintensive de creștere.