Patologia Sistemului Osteoarticular

Bolile traumatice

Fractura

- întreruperea continuităţii unui os – cel puţin două fragmente

- se insoţesc de leziuni de diferite grade ale ţesuturilor moi (vase, nervi, muşchi)

Clasificare

1.Cauze

A. localizare în raport cu traumatismul

a. Directe (75-80%)

b. Indirecte- la distanţă

B. preexistenţa unor afecţiuni osoase –

fracturi patologice (tumori, afecţiuni metabolice, infecţii)

C. Efort prelungit (stres) – os tarsian central, os carpian accesoriu (Greyhund)

2. Starea ţesutului de acoperire

- închise

- deschise

3. Gradul de afectare a ţesutului osos

a. Complete

b. Incomplete

1. În lemn verde - tineret

2. Fisuri- periostul obişnuit intact – afectează corticala

3. Prin înfundare - oasele capului (ex. frontal)

4. Direcţia liniei de fractură şi numărul de fragmente

a. Transversale – linia de fractură transversală pe axul osului;

b. Oblice- linia oblică faţă de ax;

c. Spirală – linia de fractură ocoleşte în spirală axul razei osoase;

d. Cominutivă – cel puţin trei fragmente cu linia de fractură interconectată;

e. Multiple – trei sau mai multe fragmente la un singur os fără interconectarea liniilor de fractură;

5. Localizare

a. diafizare

b. metafizare

c. ale fiei de creştere

d. epifizare

e. condiliene, bicondiliene

f. articulare

g. prin avulsie

6. Stabilitatea în focarul de fractură

a. stabile

b. Instabile

SIMPTOME

1. Tulburare funcţională dependent de localizare: şchiopătură, tulburări de prehensiune şi masticaţie, tulburări neurologice

2. Durere

3. Tumefacţie, deformarea regiunii, poziţie anormală

4. Crepitaţie simptom considerat patognomonic; absenţa crepitaţiei nu inseamnă absenţa fracturii.

5. Mobilitate anormală în special în fracturile complete ale oaselor lungi

Simptome datorate leziunilor ţesuturilor moi.

Diagnosticul

- clinic

Etape - evaluarea stării generale

- leziunilor ţesuturilor moi, teste neurologice

- identificarea tuturor focarelor de fractură

- evaluarea exactă a fracturii

- Rx – cel puţin două incidenţe

- examen comparativ

Prognosticul

dependent de: specie,

vârstă,

osul fracturat,

tipul de fractură,

posibilităţile de tratament,

competenţe

La animalele mici – favorabil – rezervat

mari – rezervat - defavorabil

Tratamentul

a. Tratamentul de urgenţă în fracturi

Evaluare : 1. căi respiratorii, aparat circulator

2. stare de conştienţă, sistemul nervos periferic

3. toate regiunile: cap-trunchi-abdomen-membre

Terapie de urgenţă- resuscitare, hemostază, decontaminare, antisepsie, imobilizare provizorie- atele, pansament steril (fracturi deschise) apoi reexaminare; tratament specific doar după stabilitate funcţională

b. Tratamentul fracturilor

Obiectiv: reconstrucţia anatomică şi restabilirea funcţionalităţii osului fracturat

Vindecarea fracturilor - spontan rar; obişnuit necesită intervenţie terapeutică

Modalităţi de vindecare

A. Secundară sau prin calus, când în ciuda fixării interne sau externe în focarul de fractură au loc micări (minime)

Fazele vindecării fracturilor

1. inflamatorie (2-3 săptămâni)