Toxicologie

Toxicologia se ocupa cu studiul substantelor toxice, cu modul si mecanismul de actiune, cu leziunile produse, morfologice sau biochimice, cu simptome, cu diagnosticul lor si in mod deosebit cu tratamentul si profilaxia.

CLASIFICAREA SUBSTANTELOR TOXICE

1. Dupa efectele produse in organism:

1.a. toxice methemoglobinizante: -nitrati;

-clorati;

1.b. toxice care blocheaza enzimele respiratorii; ex: cianura blocheaza citocromoxidaza;

1.c. toxice care se adreseaza organelor hematoformatoare; ex: plumbul;

1.d. toxice protoplasmatice; ex: zincul, fosforul;

1.e. toxice corozive.

2. Dupa natura:

2.a. toxice anorganice: -metalele;

-acizii minerali;

2.b. toxice organice: -hidrocarburile;

-acizii organici;

2.c. alcaloizii;

2.d. substante nealcaloide: glucozizii cianogenetice.

3. Dupa origine:

3.a. toxice minerale;

3.b. toxice organice;

3.c. toxice animale;

3.d. toxice de provenienta industriala.

4. Dupa provenienta si modul de utilizare

4.a. poluanti industriali.

CAUZELE INTOXICATIILOR (ETIOLOGIA):

1. cauze accidentale: -in conditii naturale (ciupercile otravitoare  apa de ploaie  contaminarea ciupercilor normale);

-in conditii create de om;

2. cauze provocate.

Cauzele accidentale – in conditiile create de om: -poluantii industriali: plumbul, fosforul; fabricile de sticla, aluminiu, ceramica, email si vopsele;

-pesticidele, insecticidele, organofosforice si cloratii, fungicidele, ierbicide, radticidele, moluscocidele, aditivii furajeri (sarea – porcul este cel mai sensibil);

-iatropatiile.

Definitie: Toxicologia este stiinta al carui obiect il reprezinta cunoasterea toxicelor (sau a otravurilor), modul lor de actiune asupra organismului, precum si mijloacele de prevenire si combatere a intoxicatiilor.

gr. toxikon = otrava, logos = stiinta;

toxon = arc (in slava; in corelatie cu sagetile otravitoare de odinioara.

Toxicologia este stiinta care se ocupa de toxice si anume de origine, proprietati fizice, chimice, biologice, de modalitatile mecanismelor de actiune, de izolarea si identificarea lor, dozarea si masurile terapeutice si de combatere a actiunii lor nocive.

Pentru a apara sanatatea animalelor fata de toxice, toxicologul trebuie sa cunoasca: originea lor, adica sa stabileasca daca sunt sintetice sau naturale, daca sunt elaborate de plante, animale mucegaiuri sau bacterii.

Substante naturale elaborate de: -plante: alcaloizii, glicozizii;

-animale: ptomaine, veninurile animale;

-mucegaiuri: micotoxine;

-bacterii: exotoxine si endotoxine, nitriti.

De asemenea, toxicologul trebuie sa cunoasca proprietatile toxicelor pantru a intelege soarta acestora in organism si totodata pentru a stabili metodologia de analiza a toxicelor. Toxicologul trenuie sa cunosca mecanismul de actiune toxica pentru a pune in evidenta receptorii biochimici sau morfologici care duc sau conduc la instalarea leziunilor biochimice sau la alterari exprimate sau vizibile histologic. Tot toxicologul trebuie sa stie sa izoleze, identifice si dozeze toxicele, atat pentru supravegherea mediului (apa, aer, alimente), cat si pentru stabilirea circuitelor toxicelor in organism.

Medicul veterinar trebuie sa stabileasca metodele de combatere a nocivitatii toxicelor prin tratarea lor si prin masuri profilactice, acesta reusind prin fixarea pragurilor de toxicitate si in consecinta prin fixarea pragurilor de toxicitate.

Toxicul ca otrava a fost definit pentru prima oara de Paracelsius care spunea: “Totul este otrava, numai doza face ca o substanta sa nu fie otrava”. Cuvantul are origine slava “otraviti” = a amari.

Toxicul este considerat ca fiind o substanta care odata patrunsa in organism in cantitate suficienta determina tulburari ale functiilor fiziologice si/sau leziuni ale tesuturilor care pot duce la imbolnaviri si moarte.

Fabre in 1981 spunea ca toxic este (orice) substanta care patrunsa in organismul viu pe (orice) cale odata sau de mai multe ori la intervale foarte apropiate, in cantitati mari sau mici provoaca trecator sau durabil, printr-o actiune fizico-chimica, tulburari mai mult sau mai putin grave uneia sau mai multor functiuni putand provoca chiar moartea.

Toxicele pot fi de natura: -exogena;

-endogena, toxicologia ocupandu-se doar de cele de natura exogena.

Toxina este o substanta organica de natura proteica, cu actiune toxica produsa de organisme animale sau vegetale.

Toxicoza reprezinta expresia clinica a unei stari de intoxicatie.

Cel mai mare toxicolog, Deriveaux spunea ca toxicologia poate fi considerata sub urmatoarele aspecte:

1. toxicologie fiziologico-medicala, daca se studiaza efectele substantelor toxice asupra fiintelor vii;

2. toxicologia chimica, daca se cerceteaza identitatea si calitatea toxicelor;

3. toxicologia medico-legala.

Scurt istoric:

Prima carte de toxicologie, aparuta in secolul I i. Ch. scrisa de Nicondru din Colefan (eseu).

In secolul XII, Maimonide (evreu) a scris primul tratat pentru otravuri si antidoturile lor.

In secolul XVIII, toxicologia devine obiect de studiu. In 1836, Marsh a elaborat o tehnica pentru decelarea arseniului din alimente si tot el a sesizat ca arsenul se regaseste in firul de par.

Orfila este cel care a definit pentru prima oara toxicologia clinico-legala.

Secolul XX se caracterizeaza prin patrunderea in domeniul molecular, iar in 1960 s-a stabilit pentru prima data ca nocivitatea se poate manifesta in unele cazuri si la descendenti, chiar daca nu se evidentiaza la organismul receptor.

In Romania, primul toxicolog, Constantin Hepites a constituit primul laborator de analize toxico-legale in Braila (1830). Dupa 1890 toxicologia a fost reprezentata de Nina Minovici, farmacist si medic; fratele sau, Stefan, a elaborat in 1912, primul tratat de toxicologie, la Facultatea de Farmacie. Nina Minovici este intemeietorul Institutului de Medicina Legala.