Bacteriologie

Microbiologia se ocupa cu studiul micro-organismelor.

Microorganism / microb: bacterie, ciuper-cile microscopice, levurile, unele alge, proto-zoare si virusuri.

Microbiologia medicala: se ocupa cu stu-dierea microorganismelor implicate in patologia umana si interactiunile dintre om si aceste micro organisme.

Din punct de vedere biofizic, orice celula vie este un complex autoorganizat de molecule organice, care schimba energie si materie cu mediul inconjurator, sa creasca si sa aiba propri-etatea de a se reproduce.

Bacteriile: sunt organisme unicelulare, celula somatica fiind si celula reproducatoare. Sunt celule procariote, cu nucleu cu un singur cromozom, haploide cu un set de gene, divizate in celule identice.

Dimensiuni: 0,1-300 µm. Se vad doar la microscop.

Bact. au o capacitate mare de sinteza si multiplicare. Se inmultesc asexuat, prin diviziun directa, in 10-12 minute in conditii favorabile.

Clasificarea bacteriilor:

- in functie de modul de procurare a substan telor nutritiva; forma; dimensiuni; dispozitia germenilor, fie in stadiul vegetativ-de celula procariota, fie in stadiul de rezistenta-spor; afinitatea tinctoriala; mobilitate.

Autotrofele: isi pot sintetiza din surse anorganice metabolitilor esentiali (bacteriile saprofite).

Heterotrofele: traiesc pe seama gazdelor vi de la care isi procura substantele necesare (b. comensale, petagone...).

Exista 3 forme majore:

Sferica: cocii: stafilococi si streptococi;

a. pneumococi (lanceolata, in nvarf de lance);

b. memingococi si gonococi (reniform, in boabe de cafea, fata in fata).

Cilindrici: bacili: forma alungita, de bastonas cu forme diferite:

- b. scurti: au capete rotunjite, enterobacteriaceel

- b. mari, grosi, cu catete taiate drept, Bacillus anthracis-10 µm lungime, si grosime 1 µm.

- b. scurti, subtiri si incovoiati: bacilul Koch;

- b. fuziformi, cu capete ascutile, lungi: 5-8 µm;

- b. cu capete maciucat, ingrosat: Corynebacte-rium;

- b. scurti cu mijloc umflat: b. pseudodifterici.

Curba-spiralata: vibrioni, spirochete. Au corpul format din una sau mai multe spire:

- jumate de spira: vibrion;

- mai multe spire, nedeformabile: spirochete: genul Treponema si Leptospira.

- mai multe spire deformabile: genul Borrelia.

Patrate: la forme saprofite.

Cocobacili: forme intermediare, parvobacteriace

Filamentoase: Actinomicete: bacterii care în stadiul de culturi tinere formează filamente lungi şi ramificate, asemănătoare unor micelii; ulterior se produce fragmentarea filamentelor rezultând forme bacilare cu lungimi diferite.

Sunt de ordinul micrometrelor, variind între 0,1-300 µm lungime. Ca să poată fi obser-vate la microscop, acesta trebuie să mărească de cel puţin 900-1000 ori: coci între 1-1,5 µm;

- bacili între 0,5-10 µm lungime şi 0,3-0 5µm grosime; spirochete între 5 - 300 µm.

Bacteriile pot fi dispuse izolat sau in grupuri de doi sau mai mulţi germeni.

Cocii pot fi dispuşi în:

- streptos (in lanţ) – Streptococii;

- diplo (2 cate 2) - pneumococii, meningococii, gonococii;

- tetrade (patru germeni dispusi în două planuri perpendiculare);

- în staphilos (in ciorchine) – stafilococii;

Bacilii pot fi: izolaţi fără o dispozitie caracterstică (Familia Enterobacteriaceae):

- în lanţ streptobacilii (Bacillus anthracis);

- în palisadă, ca stinghiile de gard (bacilii pseudodifterici).

Afinitatea tinctorială este un criteriu important de clasificare. Se folosesc în mod obiş nuit două coloraţii principale şi anume:

- coloraţia albastru de metilen şi coloratia Gram, la care se poate adăuga (în fincţie de diagnostic) coloraţia Ziehl-Neelsen.

Coloraţia albastru de metilen este o colo raţie simplă se foloseşte un singur colorant, albastru de metilen, germenii ca şi celelalte celule vor fi colorate in albastru. Această coloraţie se face pentru frotiurile din produsele patologice, pentru că prezintă două avantaje:

- poate evidenţia germenii extracelulari, dar mai ales cei intracelulari:

- evidenţiază germenii incapsulaţi;

- pun în evidenţă relaţiilee dintre germeni şi elementele figurate din produsul patologic

Coloraţia Gram

Realizată de Christian Gram, bacteriolog danez, în 1884, este o coloraţie diferenţiată, foloseşte doi coloranţi de culori controstante (violet de genţiană, pentru colorarea iniţială şi fucsină bazică pentru recolorare), un mordant (soluţia Lugol) şi o soluţie de diferenţiere, decolorare (alcool-acetonă).

- Coloraţia Gram împarte toate bacteriile în Gram-pozitive şi Gram-negative în raport cu permeabilitatea diferită a peretelui dependentă de structura lor diferită.

Coloraţiia Ziehl-Neelsen

Îm parte bacteriile în alte două grupe tinctoriale reflectând structuri diferite de perete:

- Acid-alcoolo-rezistente al căror perete foarte bogat în lipide devine permeabila) pentru colorant – fucsina - numai prin încălzire şi rezistă apoi la decolorare cu acid şi alcool, care se face la rece, ramânând colorate în roşu.

- Acid-alcoolo-nerezistente care pierd culoarea roşie prin decolorare şi se recolorează cu al doilea colorant, albastrul de metilen, în albastru.

Mobilitate: În funcţie de prezenţa sau absenţa cililor sau flagelilor (care sunt organe locomotorii) se împart in:

- bacterii imobile, atriche ( absenta cililor), de obicei aceste bacterii au capsulă Ex. pneumococii, Cl. perfringens, etc.

- bacterii mobile care în functie de numărul şi dispoziţia cililor se împart in: ¬

- monotriche (cu un singur cil), Ex: Vibrio;

- amfitriche, cu câte un cil la fiecare pol al celulei;

- lophotriche cu câte un smoc de cili la unul sau ambele capete ale celulei;

- peritriche, cu cili dispuşi pe toată suprafaţa celulei (Proteus).