Bacteriologie

CURS 1

Defilitie. Clasificarea bacteriilor.

Definitie: Microbiologia este stiinta care se ocupa cu studiul micro-organismelor.

Microorganism / microb: bacterie, ciuper-cile microscopice, levurile, unele alge, proto-zoare si virusuri.

Microbiologia medicala: se ocupa cu studierea microorganismelor implicate in patologia umana si interactiunile dintre om si aceste micro organisme.

Din punct de vedere biofizic, orice celula vie este un complex autoorganizat de molecule organice, care schimba energie si materie cu mediul inconjurator, functionand pe baza principiului de maxima economie si care este capabil sa reactioneze la actiunea mediului sa creasca si sa se reproduca.

Formatiune Celule procariote Celule eucariote

Nucleu. -Materialul nuclear (nucleotidul) nu este delimitat de o membrane nucleare.

-Este format dintr-o sg. molecula de AND circular, reprezinta un cromozom unic.

-Nu are aparat mitotic. -Are un nucleu tipic, cu nucleol si membrane nuclear.

-Cromozomii sunt mai multi in fct. De specie.

-In timpul diviziunii se formeaza aparatul mitotic.

Organite celulare. -Absente.

-Unele cellule poseda sist. Membranoase(mezozomii, lamele fotosintetizante) provenite din membrane. -Prezente: mitocondrii, lizozomi, reticul endoplasmatic, aparat Golgi, etc.

Rizozomi. 70 s (subunitati 50 s si 30 s)=Svedberg 80 s (subunitati 60 s si 40 s)

Perete cellular. -Este present, (lipseste la micoplasme si formele L), avand o component caracteristica: peptidoglicanul. -Este present la levuri si plante si absent la celulele animale.

Diviziunea celulare. -Directa (amitoza)

-Inmultirea sexual este foarte rara, zigotul se formeaza prin recombinare genetic. -Diviziune indirect (mitoza, cariochineza) cu faza: profaza, metafaza, anafaza, telofaza.

Alte diferente. -Nu prezinta endocitoza, nu are vacuole digestive intracelulare.

-Nu are capacitate de diferentiere celulara.

-Au dimensiuni mici (um) -Pot prezenta fen. De endocitoza si pot avea vacuole digestive intracelulare.

-Au dimensiuni mari..

Exista 3 forme majore:

1.Sferica:

- cocii: stafilococi si streptococi;

- pneumococi (lanceolata, in nvarf de lance);

- memingococi si gonococi (reniform, in boabe de cafea, fata in fata).

2. Cilindrici: bacili: forma alungita, de bastonas cu forme diferite:

- b. scurti: au capete rotunjite, enterobacteriaceel

- b. mari, grosi, cu catete taiate drept, Bacillus anthracis-10 µm lungime, si grosime 1 µm.

- b. scurti, subtiri si incovoiati: bacilul Koch;

- b. fuziformi, cu capete ascutile, lungi: 5-8 µm;

- b. cu capete maciucat, ingrosat: Corynebacte-rium;

- b. scurti cu mijloc umflat: b. pseudodifterici.

3.Curba-spiralata: vibrioni, spirochete. Au corpul format din una sau mai multe spire:

- corp format dintr-o jumatate de spira: vibrion;

- corp format din mai multe spire, nedeformabile: spirochete: genul Treponema si Leptospira.

- corp format din mai multe spire deformabile: genul Borrelia.

Afinitatea tinctorială este un criteriu important de clasificare. Se folosesc în mod obişnuit două coloraţii principale şi anume:

- coloraţia albastru de metilen şi coloratia Gram, la care se poate adăuga (în fincţie de diagnostic) coloraţia Ziehl-Neelsen.

Coloraţia albastru de metilen este o colo raţie simplă se foloseşte un singur colorant, albastru de metilen; germenii ca şi celelalte celule vor fi colorate in albastru. Această coloraţie se face pentru frotiurile din produsele patologice, pentru că prezintă două avantaje:

- poate evidenţia germenii extracelulari, dar mai ales cei intracelulari:

- evidenţiază germenii incapsulaţi;

- pun în evidenţă relaţiilee dintre germeni şi elementele figurate din produsul patologic

Coloraţia Gram

Realizată de Christian Gram, bacteriolog danez, în 1884, este o coloraţie diferenţiată, foloseşte doi coloranţi de culori controstante (violet de genţiană, pentru colorarea iniţială şi fucsină bazică pentru recolorare), un mordant (soluţia Lugol) şi o soluţie de diferenţiere, decolorare (alcool-acetonă).

Coloraţiia Ziehl-Neelsen

Îm parte bacteriile în alte două grupe tinctoriale reflectând structuri diferite de perete:

- Acid-alcoolo-rezistente al căror perete foarte bogat în lipide devine permeabila) pentru colorant – fucsina - numai prin încălzire şi rezistă apoi la decolorare cu acid şi alcool, care se face la rece, ramânând colorate în roşu.

- Acid-alcoolo-nerezistente care pierd culoarea roşie prin decolorare şi se recolorează cu al doilea colorant, albastrul de metilen, în albastru.