Bioetica - etica în medicină

JUSTIFICARE EPISTEMIOLOGICA

Formarea gândirii bioetice si metodologia cercetarii în bioetica

Bioetica exista ca o încercare de reflectie sistematica privind toate interventiile omului asupra fiintelor vii, o reflectie ce are ca obiectiv specific si arzator identificarea valorilor si normelor care sa guverneze actiunea omului, interventia stiintei si a tehnologiei asupra vietii însesi si a biosferei.

Jean Bernard, cunoscut hematolog francez, vorbea de doua mari revolutii:

- revolutia terapeutica

- revolutia biologica

Prima revolutie, dupa milenii de neputinta, dupa descoperirea sulfamidelor (1937) si a penicilinei (1946), confera umanitatii „putere de a înfrânge bolile mult timp considerate fatale, precum tuberculoza, sifilisul, marile septicemii, afectiunile glandelor endocrine, dereglari biochimice umorale”.

A doua revolutie este recenta, începând de la descoperirea codului genetic si defineste c. d. „medicina genomica”, plecând de la descoperirea legilor care guverneaza formarea vietii.

Aceste descoperiri au revolutionat medicina, dar au provocat în acelasi timp si o revolutie în conceptiile despre viata si om, stimulând reflectia asupra destinelor

omenirii.

Cu cât medicina devine mai puternica si eficace, cu atât normele de protejare a individului trebuie sa fie mai riguroase si cunoscute temeinic.

Odata cu descoperirile stiintifice din genetica si cu aplicarea noilor cunostinte în domeniul embriologic si ginecologic, care au dus la procrearea artificiala, stiinta medicala intra într-o faza noua, ale carei evolutii nu sunt complet previzibile si ramân înca fara o orientare etica si deontologica omogena.

Prima aparitie a ingineriei genetice, adica a posibilitatii de a transfera portiuni din codul genetic de la o celula la alta, chiar la specii diferite, prin dublul mecanism al „endonucleozei de restrictie” si a acidului dezoxiribonucleic (ADN) „recombinat”, desigur a alarmat lumea; posibilele aplicari ale ingineriei în diferite forme de viata au facut sa se întrevada eventualitatea crearii „bombei biologice”, mult mai putin costisitoare decât cea nucleara si cu mai putine posibilitati de control. Toate acestea au generat temeri fata de posibila alterare a biosferei si a ecosistemului de catre om.

S-a invocat o noua etica pentru evitarea unei posibile catastrofe a umanitatii, o etica a întregii biosfere, care sa-si extraga normele din interiorul evolutiei biologice, acesta fiind momentul nasterii bioeticii.

Teama de o catastrofa, necesitatea unui moratoriu si a unei normative universale între savanti, se manifesta în cadrul societatilor de cercetatori, dupa cum o dovedesc conferintele de la Gordon si Asilomar, care au instituit primele comitete stiintifico-etice de supraveghere si au elaborat primele „Guidelines” care privesc interventia asupra ADN. Aceste linii conducatoare au fost reluate de diferite organisme din lume.

În ceea ce priveste ingineria genetica propriu-zisa, s-a întrevazut repede posibilitatea realizarii geneterapiei, care acum este aplicabila pe linia celulelor somatice si este interzisa, în schimb, din cauza unor riscuri pentru moment iminente, asupra liniei germinale.

Noile cunostinte din domeniul genetic au determinat extinderea aplicarii, tot mai delicate si cu problme etice, a diagnosticarii prenatale si postnatale.

Acum se vorbeste de „medicina genomica” si de „medicina predictiva”, mai ales dupa prospectarea „proiectului genom uman”, care va permite, daca va fi finalizat, cunoasterea codului genetic al omului si deci structura patrimoniului ereditar al fiecarui individ- acest fapt permitând o mai buna urmarire a scopurilor terapeutice, dar va deschide si posibilitatea cunoasterii secretului intim al constitutiei ereditare a fiecarei persoane si familii.

În cadrul ingineriei genetice propriu-zise s-au evidentiat si posibilitatile unor aplicatii pozitive, nu numai cele catastrofale, de temut; de aceea a devenit importanta si evidenta problema etica pentru cercetatori, politicieni, industriasi, de a fi garantate acele aplicatii ale ingineriei genetice prin care patrimoniul genetic va putea fi îngrijit, un echilibru compatibil cu sanatatea omului de azi si a generatiilor viitoare.

Temerile continua sa fie mari în privinta unui alt capitol important, cel al procreatiei, unde frontierele se largesc tot mai mult si unde sunt în joc nu numai viata embrionilor procreati în mod artificial, dar si conceptia privind parintii, paternitatea si maternitatea cu scopul însusi al sexualitatii umane.