Boala Artrozică

Artroza este o artropatie degenerativa, multifactoriala si heretogena, caracterizata prin degradarea progresiva a cartilajului articular, însotita de o reactie hipertrofica a osului subcondral (ce are drept consecinta neoformare de os si cartilaj) si variate reactii ale celorlalte structuri articulare (sinoviala, capsula, menisc) exprimate prin modificari clinice si radiologice caracteristice.

Prin prisma acestei definitii se întelege de ce localizarea predilecta a procesului artrozic este la nivelul articulatiilor diartrodiale, articulatii cu o mare mobilitate, în functionarea carora cartilajul joaca un rol important, asa cum sunt: genunchiul, soldul, mâna, articulatiile coloanei vertebrale.

I. EPIDEMIOLOGIE

Artroza este de departe cea mai frecventa suferinta articulara si a 2-a cauza de invaliditate la persoanele de peste 50 de ani, dupa boala ischemica coronariana, ceea ce atrage dupa sine un impact economic enorm si o transforma într-o adevarata problema de sanatate publica.

Incidenta ei creste cu vârsta, fiind maxima între 55-75 de ani. Datele statistice difera de la un studiu la altul, dar în medie se poate aprecia ca:

- afectare clinica apare la 0,1% dintre persoanele de 25-35 de ani, 10% la 65 ani, 30% la 75 ani.

- modificari radiologice apar la 1% dintre cei de 25-35 de ani, 30% la 65 de ani si 80% la 75 ani.

- modificari anatomo-patologice la nivelul cartilajului articular apar practic la toti decedatii de peste 65 ani.

Pâna la 55 de ani (la menopauza) boala are o incidenta egala pe sexe, dupa aceasta vârsta este de 2 ori mai frecventa la femei, cu exceptia localizarii de la sold, singura considerata mai frecventa la barbati.

II. ETIOLOGIE

Din acest punct de vedere, artroza nu se deosebeste de bolile reumatice inflamatorii, deoarece nici etiologia sa nu este cunoscuta. Totusi, au fost identificati numerosi factori favorizanti, care au fost împartiti în doua categorii:

A. Factori care determina o predispozitie generala pentru boala

B. Factori care determina anomalii biomecanice locale

A. Din prima categorie fac parte:

1. Ereditatea- exista o agregare familiala a bolii, dovedita de studii familiale si pe gemeni monozigoti. Aceasta este mai evidenta pentru formele poliarticulare. Interesarea este poligenica, probabil la nivelul genelor care asigura sinteza colagenului si a proteoglicanilor, iar transmiterea se face autozomal dominant.

2. Vârsta- asa cum am aratat, incidenta bolii creste cu vârsta. Unii considera acest lucru un proces fiziologic de îmbatrânire al cartilajului, asa cum se întâmpla cu orice tesut al organismului, lansând chiar termenul de "insuficienta cartilaginoasa". Totusi, artroza este mai mult decât atât, lucru sustinut si de observatia ca modificarile articulare datorate exclusiv vârstei difera de cele din artroza.

3. Sexul- dupa menopouza, femeile fac de 2 ori mai frecvent boala; prevalenta fiind mai mare la femeile histerectomizate. Acest lucru este evident mai ales pentru formele poliarticulare. Aceste observatii nu au înca o explicatie clara. S-a aratat ca pe suprafata osteoblastelor exista receptori pentru estrogen, iar studiile in vitro au evidentiat ca estrogenii modifica culturile de condrocite.