Boli Infectioase. Dermatologie. Hematologie

HEPATITA B este o afectiune grava cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta afecteaza ficatul si determina la nivelul acestuia formare de tesut cicatricial si poate duce, in final, la ciroza hepatica.

Transmiterea se poate face prin:

- sange infectat,

- sexual,

- materno-fetal.

Hepatita de tip B este extrem de contagioasa. Virusul hepatic de tip B este extrem de rezistent (rezista in aer, rezista timp de ore la 60 de grade Celsius, luni de zile la 30 de grade Celsius iar la 20 de grade Celsius poate rezista chiar ani de zile) si a fost pus in evidenta nu numai in sangele, dar si in secretiile vaginale, anale, sperma, saliva si urina persoanelor infectate.

Transmiterea este posibila in toate tipurile de sex - oral, anal, vaginal cu un partener infectat cu virus hepatic B, prin folosirea in comun a seringilor pentru injectarea drogurilor, folosirea instrumentelor chirurgicale nesterilizate, transfuzii de sange etc. Daca femeia insarcinata este infectata ea poate transmite fatului infectia.

Simptomatologie

Perioada de incubatie este de 42 – 160 zile.

Simptomele apar in trei etape:

a) Primele simptome apar in primele 1-6 luni de la contactul infectant:

- simptome asemanatoare cu cele din gripa, incluzand tuse, dureri de gat, febra

- simptome severe de oboseala si inapetenta

- dureri articulare

b) Stadiul de icter

- icterul (ingalbenirea pielii) este cel mai evident simptom al hepatitei B si poate dura intre 2-8 saptamani

- albul ochilor (sclerotica) si pielea se ingalbenesc

- urina hipercroma (urina devine maroniu inchis)

- scaune acolurice (decolorarea fecalelor)

- dureri abdominale.

c) Stadiul de covalescenta

- treptat, icterul pielii si al ochilor dispare, urina isi capata culoarea normala

- pierderea a 4-5 kg din greutate

- oboseala cronica

- eventual confuzie si dezorientare

Evolutie

In majoritatea cazurilor hepatita de tip B nu da nici un fel de simptom si poate trece neobservata. Persoana infectata nu este constienta de acesta infectie si o poate transmite altor persoane.

In primele 6 luni organismul are posibiltatea de a invinge infectia, persoana nu mai este contagioasa iar prin anticorpii pe care ii genereaza se poate dobandi imunitate. Celulele hepatice afectate se regenereaza, iar functia hepatica revine la normal.

Tratament:

1. regim igieno-dietetic

- repaus la pat

- alimente bogate în glucide ->miere, compoturi proaspete

- uleiuri vegetale, fructe

- carne de pasăre, peşte

2. hepatoprotectoare

-vitamine de grup B

-Silimarină : 3-6 tb./zi

-Aspatofort

3. tratamentul hepatitei acute cu evoluţie spre cronicizare

- interferon : 3 * 3 milioane U/săptămână 1 an

- ribavirina ->rezultate favorabile în asociere cu interferon

-s-a încercat administrarea de vaccin antihepatită B în hepatitele virale cronice

4. tratamentul hepatitei fulminante

- transfuzii cu plasmă sau sânge proaspăt

- cortizon

- perfuzii cu glucoză şi aspatofort

- arginină-sorbitol

- controlul timpilor de coagulare

HEPATITA C este o afectiune a ficatului cauzata de un virus de tip ARN ce este transmis in principal prin sange in timpul transuziilor, al utilizarii drogurilor injectate si uneori prin contact sexual neprotejat.

Forma acuta a hepatitei C se refera la primele 6 luni de la infectarea cu VHC. Interesant este ca mai putin de o treime dintre pacientii infectati experimenteaza simptome nespecifice precum inapetenta, oboseala, durere abdominala, icter si simptome pseudo-gripale, simptome care rareori conduc la o diagnosticare corecta cu hepatita C. Persistenta VHC pe o perioada mai lunga de 6 luni, implica o afectiune hepatica cronica. Ca si faza acuta, faza cronica este de asemenea asimptomatica, boala fiind de cele mai multe ori descoperita accidental.