Bolile Sistemului Endocrin

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Bolile Sistemului Endocrin.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 42 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Medicina, Biologie

Extras din document

GIGANTISMUL

Gigantismul se caracterizează prin creşterea exagerată în înălţime, depăşind cu cel puţin 20% media staturală.

Gigantismul este consecinţa hipersecreţiei de hormon somatotrop, a cărui acţiune se exercită înainte de închiderea cartilajelor epifizare determinând creşterea în lungime a oaselor.

Creşterea este rapidă încă din copilărie, dar procesul de hipertrofie poate apărea şi mai târziu (între 12 şi 18 ani). Creşterea în lungime continuă în adolescenţă şi la vârsta adultă.

Gigantismul afectează întreg organismul. Craniul este mare, deşi proporţionat faţă de restul corpului. Membrele cresc mult în lungime, păstrând însă proporţiile normale. Datorită creşterii excesive se produc modificări ale scheletului, ca cifoscolioza şi osteoporoza. Vişcerele sunt mari, dar corespunzătoare înălţimii.

Musculatura gigantului este Ia început bine dezvoltată, permiţând performanţe fizice. După o scurtă perioadă de forţă fizică, urmează etapa de slăbiciune musculară, cu scăderea rezistenţei la efort şi la boli infecţioase. De aceea, cel mai adesea giganţii nu ating vârsta de 40 de ani.

NANISMUL HIPOFIZAR

Nanismul sau nedezvoltarea staturală este de obicei consecinţa secreţiei insuficiente de hormon somatotrop. Deficitul de hormon de creştere este determinat de leziuni tumorale sau netumorale.

In general, copiii cu nanism au o greutate normală la naştere. După vârsta de 1 an, creşterea încetineşte, copilul rămânând mereu în urma celor de aceeaşi vârstă. Înălţimea definitivă nu depăşeşte 1,20 sau 1,50 m. Diferitele segmente ale corpului se dezvoltă armonios, proporţional. Capul este mic; la fel şi extremităţile (acromicrie). Expresia feţei este juvenilă. Inteligenţa este cel mai des normală, dar comportamentul rămâne pueril. Deseori, ajunşi la vârsta pubertăţii, nanicii nu se maturizează sexual. Aspectul este cunoscut sub denumirea de infantilism sexual.

CAŞEXIA HIPOFIZARĂ

La bolnavii care suferă de caşexie se observă lipsa de apetit, tegumente palide, fine, uscate, pilozitatea axilo-pubiana redusă până la dispariţie, unghii friabile, părul capului este rar, subţire, cade, bradicardie, hipotensiune, anemie.

Din punct de vedere neuropsihic, bolnavii de caşexie sunt astenici, cu încetinire în vorbire, anxiosi, depresivi, melancolici.

Funcţiile endocrine ale acestora sunt insuficiente, apare lipsa menstruaţiei la femei, impotenţa la bărbaţi, hipotiroidism, insuficienţa suprarenală. Caşexia are numeroase forme, cea nervoasă care apare cu mare frecvenţă la fete tinere şi poate fi pur funcţională sau datorită unei encefalite în antecedente. Exista si casexia cu forma endocrina, forme cu anemii grave sau digestive

Fisiere in arhiva (1):

  • Bolile Sistemului Endocrin.ppt