Chirurgie

Curs introductiv.

Locul chirurgiei în practica medicală. Istoricul chirurgiei

chiron = mână; urgon = a lucra;

Partea medicinii care foloseşte pentru vindecarea bolilor metodele terapeutice predominant sângerânde, rareori nesângerânde, efectuate cu ajutorul mâinilor, sub protecţia asepsiei, antisepsiei, antibioticelor, hemostazei, anesteziei şi reanimării.

• SEMILOGIE

Stiinţa care studiază viaţa semnelor în sânul vieţii sociale (Ferdinand de Saussure curs de lingvistică)

Partea medicinii care studiază simptomele şi semnele revelatoare pentru stabilirea unui diagnostic

• PROPEDEUTICĂ CHIRURGICALĂ

• propaideuo = a învăţa înainte;

• tratează capitolele necesare însuşirii chirurgiei;

• introducerea în studiul chirurgiei în vederea cunoaşterii şi aplicării unor manevre, procedee şi tehnici elementare de chirurgie necesare în clinică, la patul bolnavului strict necesare în îngrijirea bolnavului chirurgical;

• ISTORICUL CHIRURGIEI

• noţiunea de chirurgie se trage de la grecescul

Kir = mâna Ergon = muncă

• chirurgia se ocupă cu vindecarea unor boli şi/sau suprimarea durerilor prin folosirea muncii manuale;

• mâinile sunt acelea care ascultă comenzi de la organele superioare;

• „capul este acela care conduce mâna”- adevăr exprimat de Child

• ISTORICUL CHIRURGIEI

• cărţile religioase ebraice (Talmud, Biblia) conţin o serie de procedee rituale cu aplicaţie chirurgicală cum ar fi:

- circumcizia pentru prevenirea fimozei şi balanitelor;

- tăierile rituale de animale care au dus la acumularea unor cunoştinţe anatomice şi de patologie;

• chirurgii evrei cunoşteau tratamentul:

- fistulelor perianale;

- operaţiilor cezariene;

- al fracturilor.

• ISTORICUL CHIRURGIEI

• Talmudul (ebraică: învăţătură, studiu) precizează pentru prima oară posibilitatea transmiterii infecţiei prin atingerea plăgilor cu mâinile murdare.

• „Colecţia Susrata”, document rămas din India antică (1500-500 î.e.n.), unde medicina era practicată de preoţii brahmani, arată că ar fi o greşeală să se separe chirurgia de medicină, deoarece „medicina fără chirurgie este ca o pasăre fără aripi care nu se poate ridica niciodată în înălţim

• ISTORICUL CHIRURGIEI

• evoluţia chirurgiei a avut o lungă epocă empirică în care tratamentul chirurgical a fost subsidiar manevrelor oculte ale magiei şi ritualurilor religioase.

• există dovezi ale tratamentului chirurgical, observate încă din comuna primitivă, când, pornind de la acţiuni instinctive şi continuând apoi cu repetarea lor pe baza experienţei câştigate şi utilizând instrumente confecţionate din piatră cioplită sau os, omul primitiv a efectuat primele intervenţii chirurgicale.

• ISTORICUL CHIRURGIEI

• Tehnicile chirurgicale cunoscute şi aplicate de oamenii din comuna primitivă:

inciziile colecţiilor purulente

atestarea lor a fost făcută prin descoperirile pe picturile rupestre;

trepanaţiile craniene,

imobilizarea fracturilor

atestarea lor a fost făcută pe craniile unor schelete datând din î.e.n. şi care prezentau orificii de trepanaţie mărginite de calus osos sau oase lungi cu calus dezvoltat în focare de fractură.